Pentru multă lume, ziua de luni este cea mai hulită zi a săptămânii. Cu toţii am văzut şi scris statusuri pe facebook de genul: “Ziua de luni ar trebui interzisă”, “Ce bine ar fi dacă săptămâna ar începe marţea”, “este luni :(” etc.
Este într-o perfectă antiteză cu ziua de vineri
Ziua de luni are cea mai proastă imagine dintre toate zilele săptămânii, ea vine la pachet cu o zi de muncă sau de cursuri/ examene, imediat după cele mai iubite zile ale săptămânii, zilele de relax. Singura zi care se poate bate cu lunea pentru rolul de personaj negativ al săptămânii este ziua de marţi 13, atât, dar ea ne bate rar la uşa calendarului, pe când lunea vine constant şi sigur.. ca impozitele.
Dacă cineva ar vrea să refacă imaginea zilei de luni în ochii noştri s-ar trezi într-o mare dilemă. Ar fi o provocare la fel de mare precum refacerea imaginii centralei atomice de la Cernobâl.
Dar.. totuşi… are şi ea atuurile ei..
Nouă oamenilor ne place, în general, să trecem cu vederea părţile bune, însă avem grijă să le subliniem cu line roşie îngroşată pe cele rele. Cam aşa stă situaţia şi cu ziua de luni.
Avem grijă să o asociem cu întreruperea şirului de zile relaxante dar uităm că este:
O zi a speranţei.. De multe ori ne-am zis: “Luni o să aflu un răspuns!” (că e de la ăia la care ai fost la interviu, că e în legătură cu un proiect, că trebuie să îţi aprobe banca un credit etc.)
O zi a planurilor: “Luni dau telefonul ăla” sau “Luni mă duc, cu tupeu, să rezolv treaba aia”.
Uităm că este o zi a reînnoirii, o zi în care dăm refresh şi o luăm de la capăt: fie că este prima zi la noul job sau prima zi de liceu/ facultate.
Dar, mai presus de toate, lunea este un ghiont natural al vieţii. Un ghiont şi un “du-te, bă, şi fă ceva cu viaţa ta!“.
