Despre probleme și oamenii din jur

Lecția din poza alăturată am învățat-o acum câțiva ani de zile, când am început să deschid ochii și să cunosc oamenii cât de cât.

Atunci mi-am dat seama că până și unii dintre cei mai buni prieteni, cu care stăteam pahar în pahar toată ziua, simțeau un fior de bucurie atunci când le povesteam ce belea am mai pățit. Poate că nu devenea și asta o problemă dacă acest fior de bucurie nu se transforma, puțin mai încolo, într-o replică non-verbală de genul: “Mai dă-l, bă, în rahat.. că e un prost făcut grămadă. Uite ce a pățit. E vulnerabil ca un bloc cu bulina roșie în fața unui cutremur.”

Soluția a fost să ridic, în grabă, un zid de protecție între problemele mele și oamenii din jur. Zid care, fără să-mi dau seama, m-a protejat de o categorie de oameni mult mai veninoasă decât acei banali prieteni care nu făceau altceva decât să mă subestimeze. M-a protejat de omul de tip șarpe: acel manipulator pervers care știe să speculeze orice slăbiciune a victimei pentru a o duce unde vrea el. Asta, evident, sub mirajul bunei intenții.

Eu personal, n-am gustat niciodată din dulcele venin scuipat de acest tip de oameni, dar mi-am dat seama că, indirect, viața mea poate fi influențată de gândurile și acțiunile lor asupra anumitor oameni cu care împărtășesc anumite probleme.

Oarecum, mă regăsesc în poziția de acum câțiva ani, când am fost nevoit să îmi fac un plan defensiv, pentru a mă proteja de gândurile tăiose al oamenilor. Zic “oarecum” pentru că de această dată trebuie să trântesc un plan ofensiv, un plan care, odată dus la capăt, va pune omul de tip șarpe la loc de cinste, împăiat undeva într-o vitrină a muzeului Grigore Antipa.