Am avut un Citroën DS4 în Test-Fly

Weekendul trecut am pus mâinile și picioarele pe un Citroën DS4, asta pentru că ochii ageri ai celor de la Citroën România au detectat imediat articolul în care, cu doza de emoții și visare cu care îi scrie un copil lui Moș Crăciun, îmi expuneam dorința de a conduce „Mașina Bloggerilor” (cum fusese proaspăt desemnată în cadrul Galei Autovot).

Scurta poveste de iubire între subsemnatul și mașina de 200 de cai frumoși, motor de 1.6 ce se hrănește cu benzină,  a început clasic: într-o parcare subterană. Splendoarea formelor din dotare nu a ieșit la iveală în lumina tubului fluorescent de parcare, poate doar culoarea, un negru tăcut care parcă se îmbina la un moment dat cu semi-bezna oferită cu atâta lejeritate, în miezul zilei, de pereții groși ai clădirii Citroen.

De cum i-am transmis, din cheie plus o mișcare din încheietură, contactului “să se facă lumină”, totul a prins viață. Zeci de butoane s-au aprins, motorul a început să cânte, s-a făcut lumină.

Au urmat aproape trei zile de povestit pe blog:

Am condus-o prin București, am pozat-o în câteva dintre locurile dragi mie, am dus-o la munte, am plimbat-o prin Brașov și am urcat cu ea (destul de repede) până în Poiană. Nu am mai avut cașcaval că o duceam și prin cluburi (a picat în mâinile mele fix în weekendul de dinaintea salariului.. off..), dar am dus-o la shaorma și la piață la Obor la un covrig cald cu multă sare.

Duminică, când am dus-o la spălatorie, un arab pasionat de mașini a studiat-o cum le studiază pe româncele din Fratelli și parcă-parcă îi făcea cu ochiu să se bage la un leasing din salariul lui de director la o multinațională, pentru ea.

———————————————————————

Citroenul DS4 este o fițoșenie de mașină. Eu am avut pe mână o versiune de top. Într-un peisaj bucureștean în care x seriile de BMW, classele de Mercedes și A-Q-urile de Audi se regăsesc la orice colț de stradă, datorită tunurilor de diferite tipuri, o mașină de clasă mică dar cu personalitate poate atrage priviri „pofticio-invidioase” de o intensitate copleșitoare.

Puterea motorului de 1.6, care dezvoltă 200 de cai, face diferența în aproape orice manevra pe care vrei să o faci, fie că vorbim despre depășirea fără nici cel mai mic stres a două tiruri care merg economic unul în spatele celuilalt, fie că vorbim despre un slalom printre șoferii din traficul bucureștean sau chiar și de o mică întrecere pe serpentine cu un Porsche Cayenne (ATENȚIE: eu zic ce ar putea să facă, nu ce am făcut eu :P).

Despre “gadgetăria” aflată la bordul DS4-ului pot spune că este clasicul meniu franțuzesc, “cu de toate”, are: pilot automat, limitator de viteză, asistență la parcare, senzor pentru depășire pe oglindă (adică îți detectează mașina de pe banda pe care vrei sa te bagi și se aprinde un beculeț pe oglinda retrovizoare, super util atunci când ai o mașină în unghiul mort), personalizare culori afișare, personalizare sunete de semnalizare sau necuplare centură de siguranță, masaj și încălzire pe scaune, comenzi pe volan aproape pentru orice, intrare USB, priză de 220V, sistem de 6 boxe + subwoofer și încă ceva (pentru că sigur am mai uitat eu ceva).

Totuși, ca orice creație ce merge pe această planetă, are defectele sale. Eu i-am găsit vreo două. Preţul-care este 28.000 de euro (varianta pe care am testat-o eu: 1.6 THP, 200 CP, Sport Chic) și oricât de rapidă și de frumoasă este… mi se pare o idee cam mult.. zic că la 20.000 se bătea lumea pe ea, dar poate că nici asta nu era bine pentru că prea avea tot poporul și își pierdea din aromă. Oricum, am înţeles că este pe aceeaşi linie de preţ cu principalele concurente. Ar mai fi şi faptul că, după cum veți vedea în pozele de mai jos, are anumite porțiuni, în jurul schimbătorului, unde parcă mai mergea oleacă de piele, în detrimentul plasticului.

Am văzut că multă lume se plânge de sprintul 0-100 km/h, mie mi s-a părut extrem de fâșneață, te băga serios în scaun, dar poate pentru că nu am avut ocazia să conduc mașini puternice până acum. La cum o conduceam eu, mașinuța se înfigea super-bine în suta de kilometri iar la vitezele mari ajungea fără nici cea mai mică problemă, chiar și fără să bag într-o treaptă inferioară. Apropo, mașina are o cutie manuală cu șase viteze. Piesă!

[nggallery id=60]