Căldură mare, monșer!

Închide ochii și imaginează-ți că suntem doar noi doi într-o cameră/ sală de așteptare (stai lucid, no pornoșag inside!). Amândoi avem bateria leșinată la telefon, deci nu avem cum să ne ignorăm prefăcându-ne ocupați cu feed-urile rețelelor sociale.

Suntem nevoiți să spargem cumva liniștea care ne sugrumă timpanele și ego-urile, lăsându-ne senzația să credem unul despre altul că ne credem prea cu nasul pe sus ca să începem o conversație.

Bunica mea, una dintre cele mai vorbărețe și mai băgătoare în seamă persoane ever (obicei căpătat probabil la cozile comuniste, unde trebuia să îți omori timpul cumva), m-a învățat că unul dintre cele mai bune subiecte de discuție este cel despre vreme. Nu te aprinde precum religia și politica, dar nici nu te adoarme precum vreun studiu al cercetătorilor britanici.

Așadar, e cald rău afară, nenicule! E atât de cald încât simt că îmi dă mintea rateuri mai mari decât atunci când dau pe ProTv cu cinci minute înainte să înceapă Știrile de la ora 19 și dau peste Happy Hour. Parcă a intrat prea repede căldura asta în noi, mai ceva ca minerii în intelectuali. Dacă o ține tot așa și va fi la fel de cald pe 1 mai, nici nu vom avea nevoie de foc ca să facem mititeii pe grătar.

Tu ce zici?