Cei care trăiesc cu adevărat povești de dragoste au mâinile legate și buzele ocupate, nu mai au timp de scris și citit articole despre asta.
Cei care trăiesc cu adevărat povești de dragoste nu sunt dispuși să le împartă cu nimeni. Dragostea nu e un peisaj frumos sau un desert scump tras printr-un filtru Instagram cu care te lauzi pe rețelele sociale. O ții în piept, într-un colț de zâmbet, în așternuturi, ferită de ochii și like-urile lumii.
Cei care se laudă cu ea, cei care îndeamnă în exces lumea să iubească, cei care practică acest fel de evanghelism ieftin maschează interese proprii și ambiții personale. Nu avem nevoie de un articol care să ne învețe, să ne provoace să iubim, cum nu avem nevoie de un articol care să ne îndemne să respirăm. E în natura noastră să facem asta, alături de multe-multe altele.
Ori de câte ori cineva scrie/share-uiește așa ceva, citesc în caracterele lui fățărnicie sau disperare (după caz).
2 comentarii Adaugă comentariu
Eu cand citesc pareri precum cea de mai sus imi reamintesc cat de barbati pot fi unii barbati. Cu tot respectul. :)
Habar n-am ce-ai vrut să zici, monșer!