Acest text nu îmi aparține (neapărat):
“Sunt sigur că Divinul a păstrat milenii peste milenii, într-un săculeț ținut la piept, câteva grăunțe de pământ, să ne dea naștere nouă în același timp. Altfel nu îmi explic cum amandoi am putut fi dovada pământească a îmbinării perfecte dintre chimie, fizică, astrologie și matematică.
Știu, e ciudat că scriu asta, dar de multe ori am crezut că ai fost croită, din același material ca mine, să te mulezi pe toată existența mea ca om. Am presupus că ai fost acolo, în maternitate, să îmi ștergi prima lacrimă vărsată în calitate de prunc lovit de prima gură de aer a vieții. Și am crezut cu convingere că vei fi acolo, pe patul de dat duhul, să îmi ștergi ultima lacrimă, vărsată în calitate de laș în fața coasei reci a “doamnei în negru”.
Cu tine m-am transformat în sudoare nopți întregi, atingând culmile plăcerii carnale. Ai fost prima. Ai fost constantă, indiferent de câte altele au fost în viața mea. La tine m-am întors ca un animal profund domesticit, care știe că la colțul patului/canapelei/mesei din bucătărie/chiuvetei din baie/(mă rog, ai prins ideea) îl așteaptă hrana declanșatoare de reacții orgasmice.
În ziua în care ai fost pur și simplu smulsă din viața mea, am simțit cum adrenalina a fost declanșată în corpul meu precum urlau în tot Bucureștiul sirenele în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial. Îmi venea să urlu, să zbier, să lovesc pe cineva aleatoriu, să scuip sânge în propria-mi față… căci eu am fost de vină. Nu ți-am acordat atenție. Îmi pare rău!”
Scrisoarea lui Fănel Pop (fost strungar-șef pe platforma industrială Pipera) către mâna sa dreaptă.
Propun ca această zi, de scris ca Radu F. Otravă, să devină zi națională! Alte articole în același stil găsiți aici, aici, aici, aici şi aici.
sursă foto
19 comentarii Adaugă comentariu