Tablou din Kiev

Undeva în Kiev, pe un caldarâm din care au fost smulși aproape toți bolovanii, zăcea trupul epuizat de gloanțe al lui Iaroslav. Cu toate că fizic se pregătea să plece, încă se mai agăța de câteva suflări grele, care parcă foloseau aer ghimpat, rănindu-l pe interior la fiecare inspirare-expirare.

Pe o rază de treizeci de metri în jurul lui, erau alte două trupuri. Ele renunțaseră de vreo douăzeci de minute la luptă, în timp ce sufletele care le-au părăsit urlau deasupra Maidanului că vor înapoi, că vor să miroasă libertatea fie și un minut, după atâtea zile de miros de cauciuc ars, după care vor pleca ele de bună voie.

O siluetă care traversa în fugă zona căzu, fu atinsă și ea mișelește de un glonț ieșit din pușca unui lunetist plătit cu norma. Căzu fără drept de apel la vreo câțiva metri de Iaroslav. Cu toate că vru să urle din tot sufletul, ca un leu, fiorul conștientizării că e posibil să moară îi înecă urletul.

După o pauză de două minute, strigă după ajutor. Iaroslav ridică puțin capul de pe asfalt și îl întrebă:

– Cum stăm?

Proaspătul împușcat se uită cu speranță în ochi și gând spre cel a cărui voce era posibil să o audă pentru ultima oară și îi răspunse:

– Prost. Președintele nu se lasă. Armata se apropie de noi. Dar câteva mii de români au dat check-in pe Facebook în Kiev. Putem conta pe click-urile lor.

Explicație:

Ați văzut cu toții ce se întâmplă în Kiev. De ieri seară a apărut un trend pe Facebook, în România, de a da check-in în Kiev, “pentru susținere”. Prietenii celor care dau check-in cred că respectivele persoane chiar s-au dus acolo și încep laudele și discuțiile inutile. Mi se pare jenant. Sângele ăla pe care îl vedeți în poze este real. Oamenii ăia care stau întinși pe asflatul Maidanului nu trag un pui de somn. Nu intrați în horă doar pentru poză.