Influența în social media se rezumă la bun-simț

O să vedeți zilele astea, până se schimbă iar prim-ministrul României, mai multe postări și articole despre o duduie din UK care se prezintă a fi “Social Media Influencer” și care și-a luat un flit urât de la un proprietar de hotel din Dublin după ce i-a dat un mail cu o propunere de colaborare.

Pe scurt, tipa are 87k abonați pe YouTube și 76k followers pe Instagram, și le-a propus oamenilor de la hotelul respectiv să îi ofere cazare gratis, iar ea la schimb să le ofere expunere pe conturile ei de social media. Proprietarul hotelului face un screenshot la mailul cu pricina, îi blurează datele și postează pe pagina lui de Facebook un mesaj spumos în care o refuză ironico-agresiv. Oamenii se prind despre ce duduie este vorba, se sparge Internetul în două părți și se viralizează treaba.

Acum, e normal să apară utilizatori de Internet care să îi ridice proprietarului hotelului o cryptostatuie din comentarii, love-uri și share-uri. Asta pentru că sunt mulți oameni care au o bubă contra trendului care pune multe reflectoare pe generația asta de social media influencers.

Fie pentru că unii dintre influenceri chiar nu fac altceva decât să sudeze postări branded pe niște sume colosale, dând la schimb doar like-uri. Fie pentru că este frustrant să stai de luni până vineri la birou, în timp ce alții se plimbă prin toată lumea pe banii brandurilor și își trec în CV că sunt Social Media Influenceri.

De asemenea, este normal să apară și alți plătitori de Internet care să atragă atenția că proprietarul de hotel din Dublin a fost mârlan și că a făcut “public shaming” cu o persoană care până la urmă nu a făcut nimic altceva decât să îi propună un barter care se practică des în bula asta de interneți. Ce-i drept, omul are un stil mai diferit de a-și comunica serviciile și chiar a făcut un sketch anul trecut în care își bătea joc de influencerii ăștia din social media.

Ce vreau totuși să extrag și să dezbat din toată nebunia asta este modul în care “influencerița” a pus problema într-o bucățică din mailul trimis. Mai exact, duduița promite din start că în schimbul cazării gratis va recomanda urmăritorilor ei să vină și să stea în hotelul respectiv. Cu alte cuvinte, indiferent care ar fi fost experiența pe care ar fi avut-o la hotelul respectiv, ea ar fi recomandat urmăritorilor ei să vină și să stea acolo. Vedeți mai jos bucata respectivă din mail, vedeți aici tot mailul și răspunsul proprietarului.

Aici este marea problemă a multor influenceri din valul nou. Din acest motiv au apărut și reacțiile care au susținut gestul patronului de a face mișto de ea în public și de a pune o interdicție ca vreun “Social Media Influencer” să mai intre în hotelul lui pe viitor.

Genul ăsta de colaborări în care creatorul de conținut pleacă de la premisa că audiența lui poate înghiți orice recomandare atâta timp cât el are ceva de câștigat nu face altceva decât foarte mult rău credibilității influencerilor în general. Și așa denumirea asta de “influencer” începe să capete conotații negative, la fel ca în cazul cuvântului “lobbying”.

De aici și frustrările oamenilor care privesc de pe margine fenomenul acesta al influencerilor (sau din interior de la nivelul unor bugete mai mici), frustrări care se concretizează acum în reacții pozitive pe bază de like-uri și share-uri la postările patronului hotelului din Dublin.

Asta pentru că anumiți influenceri din industrie au uitat ce este ăla bun-simț. Luați pe sus de tornada de mailuri cu propuneri de colaborare, de galele pline de sclipici și de volumul mare de like-uri mai mult sau mai puțin cumpărate sau generate de ținutele sumare afișate în poze, acești influenceri ajung să creeze conținut doar dacă sunt împinși de bani și de gratuități, pierzând treptat și sigur încrederea audienței lor. Uitând cum e să se ducă pe banii lor la un restaurant, într-o excursie sau să puncteze de la început că își rezervă dreptul de a fi #pebune cu audiența lor.

Nu neg, am dat și eu câteva mailuri cu propuneri de colaborare către companiile care aveau niște produse sau servicii pe care plănuiam să le cumpăr oricum. În absolut toate mi-am anunțat intenția de a plăti și am întrebat dacă există posibilitatea unei reduceri, semnalizând faptul că îmi rezerv dreptul de a fi sincer cu audiența mea. Asta pentru că audiența este combustibilul pe care îl am în procesul de creare de conținut. Prefer să dau bani în plus decât să-mi risc reputația.

O chestie foarte tare pe care am pățit-o după excursia pe care am făcut-o la Sighișoara la finalul anului trecut a fost că după ce am fost acolo #pebaniinoștri și am relatat #pebune cât de frumos a fost la Vila Franka, oamenii de acolo ne-au dat un mail în care ne-au mulțumit pentru cuvintele frumoase și ne-au oferit cazare gratis pentru un weekend în 2018. Cred că e mai sănătos să mergi #pebaniităi și să fii #pebune, asta pentru că Universul ăsta face oricum să fii răsplătit pentru asta.

Întorcându-mă la discuția despre influenceri. Mai ales că ieri am citit un articol la Vali care mi-a aprins pe bord un beculeț vizavi de nasolelile pe care le fac unii influenceri, înșelându-și audiențele pentru niște sume de bani. Cred e timpul să aducem în discuție din nou bunul-simț în online, iar asta poate începe chiar cu agențiile și clienții care vor fi mai atenți cu cine se asociază în toată agitația asta în care cuvântul “influencer” este pe buzele tuturor.

Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!