Aseară am fost sigur mai mulți decât marți. Era șapte și ceva când am ajuns în zona Universității și de pe toate străduțele curgeau râuri de oameni spre piață. Oamenii ne opreau pe stradă să ne felicite, alții ca să ne zică părerile personale cum că le miroase a conspirație, că tot ce se întâmplă acum e coordonat de serviciile secrete americane. Poate o fi așa, măcar nu sunt cele ruse și măcar să reușim să scoatem afară slănina care stă la afumat/corupt în Casa Poporului.
Chiar dacă ieri pe timp de zi au căzut capetele cerute la protestul de marți, lumea a ieșit în stradă. Se vrea schimbarea clasei politice, se vrea un prim-ministru independent politic, se vrea un guvern de tehnocrați și se mai vrea să li se ridice imunitatea parlamentarilor acuzați de fapte de corupție, pentru a fi judecați. Problema e că mulțimile strânse atât la București cât și în celelalte orașe mari din țară nu au prea strigat asta. Încă nu avem o voce comună și asta lasă loc de desfășurare pentru alte personaje care încearcă să deturneze protestele.
Au apărut din ce în ce mai mulți băieți de prin galerii care sunt mai activi decât restul protestatarilor și au tendința de a da tonul scandărilor, iar eu unul nu mă simt confortabil să cânt un soi de cântece de galerie amestecate cu cântece de protest, un soi de struțo-cămilă. S-a dat și cu petarde de vreo două ori. Nu știu dacă cei din galerii au făcut-o, dar oamenii sunt pe target, cum s-ar zice.
A fost ciudată inițiativa de a pleca de la Universitate și de a merge în Piața Constituției. Asta pentru că: 1. O parte a rămas la Universitate și faptul că ne-am spart în două grupuri a indus confuzie în rândul nostru. Mulți au plecat acasă după ce s-a mers la Parlament, nu s-au mai întors la Universitate. 2. Piața Constituției este imensă și, oricât de mulți am fi, părem puțini în tot spațiul ăla. D-asta Piața Universității este mai bună și d-asta a fost atât de impresionant grupul de protest marți, când am intrat pe Calea Victoriei. Nefiind atât de lată, am părut un fluviu de oameni și am avut și super ecou. Sunetul ricoșa din clădiri, îți dădea fiori și te făcea să te alături scandărilor.
Aseară s-a tăcut mult și nu prea am avut o voce comună. Am fost mulți, am stat în frig, cu sufletul și gândul am vrut o schimbare. Astăzi e timpul să o vrem și cu vocea. Trebuie să strigăm ceva. Cei de la Kamikaze au născocit ieri câteva scandări. Mi-ar fi plăcut să le aud aseară.
Se iese și azi la protest. Sper să răsară câțiva lideri, să fim mai organizați și să strigăm mai mult. Chiar avem nevoie de lideri, altfel vin “agenturili” și ne pun ele sub nas unul… pe care să-l inspirăm.
Ne vedem diseară în Piața Universității, fraților! #CoruptiaUcide! #SuntemColectiv!
sursă super-foto: București Optimist (Cristian Vasile)
———————————————————————————————-
Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!
1 comentariu Adaugă comentariu