Amintiri de la.. o poştă…

De la Poşta Română evident, unde am fost acum câteva ore să platesc ceva. Loc unde s-a întamplat ceva ce m-a amuzat teribil şi simt că ar trebui să vă sharuiesc şi vouă întâmplarea.

Eram la coadă (ce surpriză), asteptam să îmi vină rându, la celălalt ghişeu un tip primise un colet. Exact când mi-a venit rându’ la ghişeul meu, tipu’ plătea cam 100 ron şi îşi ridica acel colet. Îl ia tacticos, se duce cu el la un pupitru d’ăla de-al poştei şi se apucă să rupă hârtia în care era ambalată o cutie. Pot să zic că rupea hărtia aia aşa de încet şi cu atâta grijă încât lumea se uita suspicios la el, a durat să rupă hârtia fix cât să platesc eu două facturi la Enel, şi stiţi cu toţii cât de “repede” se mişcă funcţionarele de la poştă. Eram atât de curios ce are tipu’ ăla în cutie încât am rămas să vad, de fapt toată lumea se uita cu un suspans demn de o acrobaţie la circ.

A reuşit să rupă într-un final hârtia, urmează conţinutu’ cutiei, multe ziare în cutie.. bă da’ multe, scoate încet câte o mână de bucăţi de ziare, lumea în suspans, eu la fel. Ajunge la conţinut.. scoate mai multe fire, în poştă se aud şoapte de octogenari.. “e o bombă!”. Tipu’ scoate nişte chestii din plastic, e rându celor mai tineri să zică în soaptă.. “bă e o bombă”. Tipu’ scoate iar o mână de ziare şi le pune tacticos în coş, deja mirosea a transpiraţie în poştă. Într-un final tipu’ scoate o chestie dreptunghiulară învelită în ziar şi se întoarce către funcţionară şi o întreabă dacă are un cutter, în acel moment poştariţa îi zice parental: “Băi baiete, tu nu ai o bombă acolo, nu?”. La care tipu’ se prinde că toată lumea se uita la el cu o oarecare teamă.. şi zice speriat şi el.. “Nu doamnă, mi-am luat şi eu un telefon de pe okazii!”, în acel moment să auzit un cocktail de “Doamne ajută!” de la bătrâni + “phiu!!!” de la tineret.

Hai că v-am lăsat! Să îmi scuzaţi micile greşeli gramaticale sau de ortografie dar sunt pe fugă… fug la film.. The Book of Eli. Vă zic cum a fost şi dacă merită să mergeţi!

Vă pupă tata!