Nu am întâlnit foarte mulți oameni atât de pasionați de job-ul lor așa cum este unul dintre frizerii la care îmi tund pleata în mod constant, la mine în cartier.
Băiatul ăsta a declarat război în toată regula firelor de păr rebele, care cresc mai mult decât trebuie pe fețele clienților săi. De exemplu, eu sunt mai “sprâncenat” din fire și ori de câte ori merg la el, aproape că îl ia cu tremurat când ajunge cu mașina de tuns pe lângă ele. Îl văd cum se consumă pentru că nu îl las “să le aranjeze un pic”, “să le mai ia din volum” sau “să le mai îmblânzească” (expresii pe care le folosește în dezbaterea foarte bine argumentată cu care speră să mă convingă de fiecare dată să îl las să mi le aranjeze).
Nici nu vreți să știți cum a reacționat, acum câteva dăți, când mi-a lăsat puțin în jos gulerul de la tricou și a văzut că sunt mai Sean Connery așa pe piept. I s-au dilatat pupilele ca la preot când intră de Bobotează într-o casă de om bogat cu frică de Dumezeu, l-au luat transpirațiile ca pe Copos când a aflat că intră la mititica și a trântit un “VAIII” apăsat ca profesoara mea de chimie din liceu, când ne-a prins că beam vin în clasă, în timpul orei. Ba chiar l-a luat valul atât de rău încât mi-a retezat puțin din vârfuri cu mașina de tuns. Cum ziceam, omul este foarte pasionat. :)
Așadar, am făcut clipul ăsta, după episodul de ieri (când am fost la frizerie), iar data viitoare când mă duc la el, o să i-l și arăt.
