Cioc – Cioc! Popa la uşă!

(Poezie publicată anu’ trecut dar valabilă şi anul ăsta)

Stai relax, d’abia trezit, în casă a doua zi după Anul Nou,

Când pe scara  blocului se aude vibrant  un ecou.

Ignori, zicând în gând, că unii vecini încă petrec,

Dai muzica puţin mai tare, şi inghiţi în sec.

Totuşi, “zarva” creată nu vrea să înceteze,

Eşti abia trezit, iar haosul începe să te enerveze.

Dar deodată se lasă liniştea peste tot cumva

Când.. la uşă simţi mişcare.. şi bate cineva.

Te-ntrebi în gand: “cine mă deranjează că-l omor?”

Şi cu paşi lenţi îţi arunci pupila pe vizor.

Pentru un moment, ramai mut în neştire si-n uimire,

Este popa, cu un dascăl cu faţa subţire.

Acu’ stai în cumpănă, pe vizor,  şi nu ştii ce să faci,

Dacă nu deschizi usa, ai loc rezervat (la caldurica)  între draci,

O deschizi, intră popa în dezordinea lăsată de la trecerea dintre ani,

Aruncă cu aghiazmă peste tot, şi trebuie  să îi dai şi bani.

Când te-ai dat jos din pat, nu te gândeai că o să ai parte de o zi  aşa,

Nici nu a început bine anu’, iar tu trebuie să iei o decizie atat…  de GREA…