Concurenţa este delicioasă

 Aşa cum într-o competiţie între doi alergători de aceeaşi valoare vor ieşi timpi mai buni decât dacă cei doi alergători ar alerga separat, mai orice producător va scoate produse mai bune dacă din spate sau din faţă se aude respiraţia grea a concurenţei.

Exemplul zilei este shaormeria de la colţul blocului în care locuiesc. Până acum câteva luni de zile, era ultimul loc din Bucureşti de unde aş fi mâncat o shaorma. Asta după ce în trecut făcea una dintre cele mai bune shaorma şi falafel din oraş, dar după ce patronul a trecut la imobiliare a neglijat maxim micuţul business.

Pe la sfârşitul lunii mai, a apărut, la câteva sute de metri de ea, o altă shaormerie. Chiar dacă la deschidere s-a lăsat cu mult fum, micuţa shaormerie a reuşit să îşi atragă clienţi fideli cu ajutorul serviciilor şi produselor de bună calitate. Chiar şi eu am mâncat într-o noapte acolo şi ţin minte că staff-ul era foarte prietenos şi pus pe glume, iar shaorma era destul de bună.

Zilele trecute eram pe fugă şi am zis să înfulec în grabă o bombă calorică (cu de toate). Din moment ce în drum îmi era “shaormeria prime”, am ales-o pe ea să-mi panseze stomacul. Ce să vezi?! Nu doar că shaorma a devenit mai gustoasă şi chiar şi mai ieftină. Au angajat până şi un “arăbete” de-al lor ca să pară genuine treaba.

Încet-încet au reînceput să apară cozile studenţeşti (vizavi este Facultatea de Construcţii şi, ceva mai încolo, căminele) şi se anunţă burţi frumos creionate pentru la vară în acest cartier pitoresc al Bucureştiului.

Să tot fie concurenţă, zic!