Zilele trecute mi-a fost predată, involuntar, o lecţie de viaţă de către câţiva băieţii din provincie. Contextul acestei lecţii este votarea spoof-urilor participante la Grand Spoof 2011.
Povestea este următoarea:
Cam cu o oră şi jumătate înainte de “închiderea urnelor” concursului cu pricina, am văzut pe Twitter următorul retweet:
Radu Neag, unul dintre creatorii spoof-ului “Rişti să câştigi?” a cerut o mână de ajutor în contextul în care era la un vot distanţă de locul 1, asta după ce au dominat respectivul loc încă de la începutul votării – timp de nouă zile.
Situaţia în acel moment arăta aşa:
A urmat valul de reacţii (pozitive şi de ajutor):
1.
2.
3.
4.
Plus RT-urile de tipul celui pe care l-a dat TVDeCe, pe care nu am putut să le urmăresc.
Rezultatul?
După 4 minute aveau 4 voturi peste “nInna”.
După 10 minute aveau 11 voturi peste.
După 30 de minute aveau 15 voturi peste.
După 60 de minute aveau 29 de voturi peste (asta în condiţiile în care şi “nInna” primea voturi.
După 90 de minute topul arăta aşa:
(36 de voturi peste nInna, în condiţiile în care nInna mai primise 31 de voturi între timp)
Rişti să câştigi a primit în 90 de minute 68 de voturi…
Orice aş putea să comentez eu pe marginea acestui subiect păleşte grav în faţă următorului tweet care, cred eu, este esenţa solidarităţii în Cluj.
Solidaritate care în Bucureşti, oraş format în proporţie de 80% din provinciali, NU EXISTĂ! (Se pare că, până la urmă, locul sfinţeşte omul…)
5 comentarii Adaugă comentariu
Nu e o noutate. Asta pentru că nu mai există relațiile de prietenie fără interes, mulți ajutându-se între iei dacă le iese și lor ceva: o măslină, o scoveargă, o atenție… Trist, dar adevărat!
Ma oftica si pe mine reactia celor care nu voteaza din invidie. Sunt multi in online-ul romanesc, multi pe care si tu Mariciu ii cunosti si care par amici buni. Este trist.
Let it go dude…;)
da’ berile alea… s-o fi dat?! :p
:)) în format “.jpeg”, cel mult “.png” :))