Există două tipuri de filme de trei ore care nu mă plictisesc: cele cu mafioți (Once Upon a Time in America) și cele cu supereroi (The Dark Knight Rises). În ambele variante, suspansul și acțiunea mă țin în scaun, cu ochii căscați.
The Wolf of Wall Street își face loc între cele două categorii, punând bazele unei categorii cu escroci simpatici. Neavând acțiune pe bază de împușcături sau crime silențioase, The Wolf of Wall Street compensează prin fapte reale, umor, carisma și nebunia personajului principal, discuțiile & speech-urile foarte inteligento-vulgare și munții de bani care-ți sunt trecuți prin față, în procesul de transformare în mașini scumpe, case pe gustul lui Videanu (“case vidănești” sună mai bine) și petreceri pe bază de curve și cocaină.
Din punct de vedere cinematografic, Martin Scorsese a realizat o bijuterie. DiCaprio face un rol bestial, povestea te prinde, iar filmul durează cu o oră mai aproape de eternitatea pe care privitorul și-o dorește, de cele mai multe ori, atunci când tot ce se petrece pe ecran este visul oricărui om de rând: bani, distracție, întâmplări de povestit nepoților.
(Spoiler Alert) Un scurt clip care vă prezintă cuvântul cheie al filmului (folosit de 522 de ori):
Din punct de vedere moral, a cam dat cu bățul într-o zonă sensibilă a Wall Street-ului, punând într-o lumină relativ bună un personaj care a furat de la oameni (mai mult sau mai puțin de rând) peste 100 de milioane de dolari. Perspectivă morală scoasă în evidență și de scrisoarea deschisă a Christinei Prousalis, fiica unuia dintre colaboratorii lui Jordan Belfort (personajul principal), către Martin Scorsese, în care aceasta îl trage de mânecă pe Scorsese pentru că i-a glorificat cumva pe toți cei care au luat parte la fraudele și escrocheriile care au distrus familii și vieți. Mulți dintre ei distrugând chiar și viețiile propriilor familii.
Mi s-a părut foarte tare PS-ul scrisorii:
PS. Quick update on Dad: He is now doing business with the Albanian government and, rumor has it, is married to a 30-year-old Albanian translator — they always, always land on their feet.
Dar, pe de altă parte, e puțin cam greu să ții în sertar o carte cu un personaj care știe să vândă atât de bine orice, și să nu o ecranizezi într-un mod haios și cu lipici la public. Până la urmă, și Al Capone era un gangster care ucidea cu sânge rece, dar care era, în același timp, iubit de oamenii de rând. Uneori oamenii iubesc și “băieții răi” de la care au ceva de învățat.
Bonus: un GIF de GIF
