E grav..

E grav când nu știi să faci altceva decât să te iei de munca oamenilor. E grav când ajungi la un nivel în care doar arunci cu rahat (românesc) în stânga și-n dreapta, ca să pari tu ăla care le știe pe toate, atrăgând astfel doar simpatia celor care urăsc profesionist. E grav când îți faci o obișnuință de a te lua de proiectele unor oameni, care trag de dimineața până seara la proiectul ăla (uneori sacrificându-și viața personală pentru asta). E grav când nu mai faci deosebirea între un om prost și un adversar. Dar toate astea au o rezolvare, la un moment dat.

Mai grav e că nu știi să socializezi live cu lumea, că te pui pe o piatră cu ochii în telefon și îți dai “sign out” din realitate, lăsând impresia că nu știi să vorbești decât cu aia cu care te pupi în pulă toată ziua. Asta nu prea are o rezolvare… Îmi pare rău pentru tine!

N-am scris postarea asta pentru că m-a supărat (pe mine..personal) vreo persoană. Am scris asta în calitate de observator al anumitor situații din online-ul românesc. Situații atât de penibile încât nici nu merită să îmi mânjesc tastatura cu numele unor persoane anume. Și zic “persoane” pentru că nu vorbesc despre  un singur individ singur și trist, vorbesc despre mai mulți balauri cu un singur cap, care nu obosesc niciodată…