Duminică dimineaţa la ora trei şi ceva, când am ajuns în Fratelli, nu exista noţiunea de spaţiu personal. O aglomeraţie mai ceva ca la piscinele publice din China, râuri de oameni care intrau şi ieşeau din club, toate condiţiile necesare să te întrebi: “ce plm caut eu aici?”.
Mi-a trebuit aproximativ juma’ de oră ca să înţeleg de ce mulţi bărbaţi erau în culmea fericirii: în toată agitaţia aia, dacă voiai să deplasezi până la bar, în timpul mişcării te frecai de zeci de persoane. Drept urmare: în jumătate de oră de stat în aglomeraţie s-au frecat de mine mai multe perechi de silicoane decât se freacă de Titus Steel în decursul a câtorva săptămâni de filmat intesiv.
Poate tocmai d’aia, după atâta frecuş combinat cu Red Bull, oamenii simt nevoia să se mai descarce protejat pe unde apucă. Prin parcări sau toalete:
