De când a bubuit scandalul cu Cambridge Analytica și am aflat cum recoltau oamenii cu japca datele utilizatorilor de Facebook, mă cam macină un gând de tip curiozitate. Nu am apucat să-l materializez virtual într-un articol până acum pentru că sunt în vacanță, așa că scuzați-mi ceferismul cu care am scris despre.
Pe scurt, pentru cei care nu au fost expuși la știrile despre povestea respectivă, niște băieți au accesat timeline-urile, listele de prieteni, interacțiunile și uneori chiar și mesajele private ale unor utilizatori de Facebook care și-au dat permisiunea fără să își dea seama ce fac, cu ajutorul unor aplicații d-alea de tip “Află ce personaj din Friends ești” sau “Află la ce vârstă vei da colțul”.
Odată accesat profilul unui utilizator, au putut accesa și profilele prietenilor lui, așa că au colectat cu ajutorul a 270.000 de utilizatori informații de la 50 de milioane de utilizatori.
Nu vorbim neapărat de aplicații de Facebook, cât despre site-urile alea care îți cereau aparent doar permisiunea să posteze pe timeline-ul tău rezultatul “testului”, când ele de fapt accesau toate nebuniile astea în spate. Asta pentru că utilizatorul începător, mediu și uneori chiar și avansat nu se uită la ce tâmpenii dă accept în fuga de a-și face un test fantomă cu care să strângă like-uri.
Chiar recent am văzut în feed-ul meu că o groază de prieteni, utilizatori avansați de rețele sociale, au dat accept la tot felul de permisiuni pe un site dubios ca să afle câte curse au efectuat cu Uber și să se laude în feed-urile prietenilor. Așa că treaba asta cu riscul să fii “supt de date” este valabilă pentru toată lumea, diferă doar momeala la care muști. Că e “numele tău de indian” sau “cât de diferit ești de restul oilor pentru că folosești Uber”, tot momeală e.
Se pare că toate datele astea au fost folosite ca să creeze conținut de tip “fake news” cu care au reușit să influențeze voturile oamenilor în mai multe țări, printre care și UK (în cazul Brexit) și SUA (în cazul alegerilor prezidențiale). Vă recomand să vedeți clipurile astea două (1, 2) și să citiți articolele scrise de Dragoș Stanca și Orlando Nicoară pe subiectul ăsta.
Revenind la gândul care mă bântuie de când a fost detonat scandalul respectiv, nu înțeleg o chestie. Nu mă pricep la codurile din spate și cum poți să tragi informații din conturile oamenilor, dar nu îmi dau seama de ce Facebook permite ca diverse site-uri să poată accesa datele astea, chiar și cu acordul utilizatorului.
Adică nu îmi dau seama ce câștigă Facebook în tot procesul ăsta. De ce nu scoate posibilitatea ca un terț să acceseze informațiile din jucăria markzuckerbiană. Până la urmă, Internetul înseamnă pentru majoritatea utilizatorilor doar Facebook, YouTube și Google. Nimeni nu mai are nevoie de artificii d-astea de doi lei și 10 like-uri.
Ce rost mai au pentru “Marele Albastru” paraziții ăștia mici de tip site-uri care trag informații din Facebook? De ce nu se baricadează fără să îi mai dea cuiva acces la datele astea din afara platformei? Poate mă ajutați voi cu un răspuns pentru că, sincer să fiu, dacă nu există o explicație cum că nu e posibil ca Facebook să se baricadeze așa, eu cred Mark e complice premeditat în tot haosul ăsta.
Cât despre revolta asta simpatică a utilizatorilor de Facebook care zic că renunță la rețeaua socială nambăr oan, le dau fix o săptămână până se vor întoarce la postat de enșpe ori pe zi și comentat la toate postările din feed. Rețeaua asta ne-a dat cu dependență și nu avem nicio altă alternativă la drogul ăsta. De multe ori mă întreb dacă va apărea vreodată o altă rețea socială ca alternativă pentru ce este Facebook.
Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!
4 comentarii Adaugă comentariu
Uite o idee: lăsăm băieții să facă aplicații de-astea care țin utilizatorul pe Facebook, timp în care noi (Facebook) servim reclame, facem afișări și strângem cifre cât să-i spunem business-ului “Hei, șerifule, ia uite ce poți obține dacă bagi bani în Ads-urile noastre.” De unde rezultă revenue crescut, investitori fericiți și creștere pe bursă. Bine, e un scenariu complicat, dar plauzibil.
Are logică ce zici, dar aplicațiile astea sunt infime pe lângă restul conținutului creat pe Facebook. Mi se pare o jucărie prea mică cu un risc prea mare. Video-urile, statusurile, pozele, link-urile cu articole, alea țin oamenii pe Fb, nu “ce personaj din Friends ești”. Ăla e un căcat de moment de care uiți instant.
Asta ne ajuta sa evoluam, nu putem inchide features doar pentru ca unii abuzeaza de ele. Pot fi securizate iar cei care fac abuzuri, pedepsiti.
Un exemplu de ajutor este Fb Login, cel mai basic serviciu al lor te ajuta sa comanzi mancare sau sa accesezi informatii de pe siteuri care cer autentificare, cu un singur click. Asta salveaza timp pt user si ajuta siteurile sa aiba mai multi clienti. De cate ori ai renuntat la ceva online doar pt ca trebuia sa completezi un form si sa confirmi prin email?
Sunt formată din naștere să nu cred nici ce văd, dar mai ales să fiu 99% sceptică cu privire la ce aflu de la cei ce pozează în specialiști în domeniu și mentori în ale online-ului.
Iar pentru că îmi place mereu să îmi prind urechile în tot ce înseamnă marketing, dar mai ales manipulare, o să vin aici cu un singur principiu în care nu doar cred, ci îl susțin cu tărie:
Nu știu câtă lume știe că, un specialist adevărat de online marketing, care face campanii Facebook pentru companii de stat, private sau oameni politici și nu numai, intră periodic în call-uri cu reprezentanți Facebook care îl învață cum “să vândă mai bine” sau care sunt pârghiile prin care poți să fentezi legal termenii și condițiile Facebook, ca ambele tabere să aibă de câștigat.
Astfel, opinia mea este una singură după tot tam-tam-ul CA: nu se dorește sancționarea nimănui care utilizează platforma, decât dacă deranjează și a făcut treaba să pută. În rest, it’s all business and entertainment.