Ielele din Centrul Vechi

IÉLE f. pl. (în mitologia populară) Ființe imaginare, având înfățișarea unor fete frumoase îmbrăcate în alb, care se crede că ar apărea numai noaptea și ar face rău, în special, bărbaților; vântoase; șoimane; drăgaica.

Săptămâna trecută, am ieșit la un șpriț regulamentar cu un frate de pahar. Cum, de câțiva ani, kilometrul zero al șprițurilor profesioniste bucureștene este Centrul Vechi, am executat respectiva partidă de “șprițing” în zona cu pricina.

După un scurt maraton de baruri am ajuns într-un club destul de cunoscut printre indivizii care își fac veacul și bețiile în zonă, club pe nume de brand “The Vault”. Chiar dacă era vreo 1 dimineața, clubul era gol ca un magazin Mic.Ro. Nu tu piept sau pulpe de pui, nu tu piersicuțe, nimic. Chiar dacă nu aveam cu ce ne clăti ochi, nu era bai pentru că aveam, slavă Domnului, cu ce ne clăti gâtlejurile uscate.

Ielele intră în scenă

La un moment dat, dau un check-in în locul unde până și Gică Hagi se duce singur și când mă întorc, ce să vezi, în ecosistemul clubului apăruse oleacă de faună. Dar genul ăla de faună formată din capre negre (vreo 7 la număr) suspect de prietenoase, mai că îți mâncau din mână, în loc să stea cocoțate pe stânci și să fugă la primul semn că te apropii de ele.

Aceste capre negre, care erau, de fapt, niște duduițe îmbrăcate în alb, dansau în poienița clubului de parcă erau la ele în sufragerie. Niciun stres, se băgau în seamă de parcă am fost colegi de liceu, râdeau și declanșau tot felul de conversații care miroseau a interes ascuns, îmi aduceau puțin aminte de evangheliștii lui Iehova.

Evident, Sherlock Holmes-ul și securistul din mine au început să le ia la întrebări pe dudițe ca și cum aveau nevoie să treacă de vreun interviu ca să poată împărți perimetrul și aria clubului cu mine. Culmea e că au rezistat eroic și îmi răspundeau de fiecare dată cu zâmbetul pe buze, de parcă erau niște mec-angajate pe LSD.

Las interogatoriul și ies afară din club, să îmi sun partenera de viață dacă mi-a făcut vreo glumă și vrea să îmi testeze fidelitatea de neclintit (evident) și, în timp ce în telefon se auzeau replici de genul “Bă băiatule, bagă-ți mințile în cap!”, “Treci acasă și lasă fufele de club!”, “Mariene, te ia mama dracu’!”, ielele ieșeau din club cu fețe lungi. Le-am urmărit cu privirea până au intrat în Old City și, cum curiozitatea a omorât pisica dar nu și pe mine, m-am dus după ele să văd care era șpârla.

Suleyman Magnificul is in the house!

Ielele și-au stabilit baza vizavi de pupitrul DJ-ului și, cum m-au văzut, m-au înconjurat într-un fel de horă clubbin’. Moment în care chelnerul și-a făcut apariția întrebându-mă dacă vreau să comand ceva pentru mine și “fetele frumoase care mă însoțeau”, DJ-ul a luat microfonul și mi-a semnalizat prezența în local “Pentru domnul cu ceata de fete frumoase după el”. De nicăieri a apărut un nene îmbrăcat în alb, un fel de șef de sală, care a luat microfonul și mi-a pus pe frunte ștampila de “Suleyman Magnificul”, dat fiind faptul că eram cu haremul de iele după mine.

Toată schema era o șmecherie de ars fraierii cu cașcaval

Așadar, dragii moșului, toată schema era, de fapt, încă o șmecherie românească de ars fraierii care cred că “orice capră neagră se mănâncă”. Duduițele aveau rolul de a merge prin diferite cluburi, de a agăța potențiali clienți cu cașcaval la purtător și de a-i ademeni în bârlogul “orașului vechi”, unde clienții erau tratați ca niște sultani, cu băuturi fine și note de plată îngroșate.

Am scăpat din hora ielelor, m-am întors în Vault unde mă aștepta camaradul de șpriț, băutura neterminată și l-am atenționat pe Silviu, patronul clubului, despre respectiva combinație.Omul mi-a zis că știe de ea, nu are ce să-i facă (ce-i drept, cam așa e), el de obicei are clienți gârlă și nu simte lipsa unor indivizi răpiți de aceste domnișoare.

Ce rămâne de făcut?

Habar n-am! Eu am scris articolul ăsta doar ca să mă dau rotund că mi-am dat seama de toată schema. Sunt sigur că sunt mulți indivizi pe care nu i-ar deranja să le fie jupuit portofelul în situația în care niște gagici marfă i-ar băga în seamă, ar dansa cu ei și ar râde la glumele lor.

Pe de altă parte, cei din Old City merită apreciați pentru inventivitate, chiar ar trebui să breveteze toată schema și să îi dea numele de “Schema ielelor din Old City”. Nu încalcă legea cu ceva, atâta timp cât bodyguarzii nu îi calcă prea rău pe coloană pe cei care își dau seama la finalul nopții că nu au bani să plătească tot ce au consumat ielele.  :)

E fun! Bine ai venit în poieniță!