Sunt într-o continuă stare de neliniște de când a început povestea OUG13. Chiar dacă răceala m-a oprit să mai ies în piață la protest, consum în continuare multe știri despre proteste și despre jocurile politice care se mai fac, asezonate de manipulări ale maselor confuzo-roșii.
Trebuie să recunosc că sunt încercat zilnic de senzația de neputință, o senzație care mă torturează mental atât de tare încât nu mai sunt în stare să muncesc. Este profund dureros să văd în continuare bătrânii țării scoși în stradă ca vitele, puși să urle împotriva unui președinte pe care îl acuză că este în spatele tragediei de la Colectiv. Este uimitor cu câtă ușurință reușești să prostești zeci de mii de oameni în ziua de azi și să îi faci să creadă cu toată convingerea niște teorii profund greșite.
De câteva săptămâni mă întorc pe toate părțile încercând să îmi dau seama unde am greșit noi ca nație de am ajuns în punctul ăsta să ne protejăm hoții și corupții ascunși după o perdea de măriri de pensii. Un punct în care părinții își jignesc copiii că ies în stradă pentru un ceai cald și alte chestii materiale inventate în laboratoarele unor televiziuni veninoase.
M-am uitat la clipul de mai jos și mi-am stricat duminica. În Pitești a fost organizat un protest cu scenă, boxe și actori de profesie. S-a strigat robotizat “Glorie! PSD! PSD! PSD! România-i Roșie! “, s-a urlat “Jos Iohannis!”, s-a cântat “Noi suntem români” și s-a dansat hora.
Câteva mii de bătrâni au fost participanții unui excercițiu comunist de confirmare a faptului că spălarea de creiere a fost un real succes. Este îngrozitor să văd părinții și bunicii României într-un asemenea hal de necunoaștere a realității.
Se zice despre noi că suntem o bulă, dar realitatea este că bătrânii țării sunt prizonierii unei bule imense, artificial create de pungi cu făină, sticle de ulei și puncte de pensie. Li s-a pus o perdea pe față și li se șoptesc cu limbă de șarpe minciuni anestezice în urechi, iar orgoliul specific omului bătrân, care le știe pe toate, ne împiedică pe noi, restul, să le dăm perdeaua jos.
Ok, și ce ne facem?
E timpul să ne întoarcem acasă. E timpul să îi sunăm mai des și să îi întrebăm de sănătate. Să le explicăm ce facem la job-urile noastre și care sunt planurile noastre de viitor. Să le povestim cum este Occidentul pe care mulți dintre noi, tinerii, am apucat să-l vedem și de ce vrem ca țara noastră să stea mereu cu fața în direcția aia. De ce alții au autostrăzi și spitale, iar noi avem doar contracte de autostrăzi și spitale conduse de viermi precum Secureanu.
Cred că guvernul Cioloș a fost singura doză de normalitate pe care a gustat-o țara asta în democrație, dar în același timp cred că s-a văzut pe el că nu avea pic de șmecherie românească în sistem. A încercat să joace cinstit și evident că a pierdut, când regulile jocului în țara asta sunt făcute ca să fie încălcate (sau schimbate). A vorbit doar pe limba noastră, a celor care vor o schimbare în țară, dar a uitat să vorbescă și pe limba omului simplu care cântărește competența unui guvern în măriri de pensii și salarii de bugetari.
Avem nevoie de niște oameni politici de tip struțo-cămilă, care să aibă intențiile bune ale guvernului Cioloș și vocabularul de uliță al PSD-ului. Aici stă de fapt și reala putere a PSD-ului, faptul că știe să vorbească pe limba votantului și știe exact ce să îi zică să-i primească votul.
Uitați-vă la secvența asta definitorie pentru PSD din documentarul “Dinastia PSD” făcut de Digi24. Asta este chestia pe care PSD-ul și sateliții lui din televiziune o fac, iar noi, ăștia din Piața Victoriei, nu o facem.
Toți oamenii de la protestele artificiale pesediste au același lucru în comun: nu îi ascultă nimeni. Copiii sunt ocupați cu munca și visurile lor, așa că au rămas singuri cu pensiile care nu mai cresc și cu televizorul deschis pe RTV sau Antena3, care sunt singurele posturi care par a da un sens și o explicație vieții lor.
Uitați-vă la clipul ăsta făcut de Adevărul după protestul de ieri din Pitești. O să vă enerveze groaznic, dar sper că tot ce am scris mai sus îl va pune într-o perspectivă din care vom găsi niște mânere de care să apucăm toată situația asta. În speranța că ne mai putem redresa.
Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!
