Infarctul unei clădiri de birouri

Pentru o  secundă, într-o clădire de birouri se face întuneric. Curentul nu mai curge prin venele de cupru cu înveliș de plastic care alimentează membrele aparaturilor în care oamenii își îndeasă zilnic cele opt ore obligatorii. Din liniștea lăsată cu forța, se aude disperarea unui “NUUUUUUUU!!!”.

Inima contorului reîncepe să pompeze iar aparaturile care nu aveau o sursă individuală de energie se grăbesc să le prindă din urmă pe cele care aveau. Totul prinde viață, de la muzica în surdină a unor difuzoare de birou, la  bâzâitul fin al luminii din tavan.

Din direcția opusă de unde a venit urletul de disperare, o întrebare rece readuce poezia cu picioarele în tehnic: “Mai e cineva în biroul ăsta care să nu aibă laptop?”