Îl ştii pe cel care merge cu masina pe tot drumu’,
Cel pe care, cand il depăşeşti, îl îneci cu fumu’.
E oaia ratăcită, lentă, nemulţumită cu ce are,
A sperat să primească, si a rămas cu ochii-n soare.
Chiar si după atâta timp, este indecis ca in tinereţe,
Cu toate că în acest timp, a vazut ale sorţii feţe.
Este tentat, să meargă pe banda a doua, cea rapidă,
Dar în acelaşi timp, îi este frică de calitatea ei acidă.
Îi este teamă că nu va face faţă, cum îşi doreşte,
Şi va pierde tot puţinul agonisit, cel pe care îl iubeşte.
Însă, nici pe prima bandă să stea, ştie că nu o să poată,
Să vadă cum alţii zboara spre locuri, unde el n-o s-ajungă vreodată.
Aşa că stă, si alternează între benzile drumului vieţii omeneşti,
Uitând de regula că.. viaţa ai primit-o în dar, ca să o trăieşti…
