http://www.youtube.com/watch?v=ZB1JQ_tfbHM
( Mulţumesc Andrei pt filmuleţ!)
Marfă spot, marfă joc dar mai marfă erau jocurile asemănătoare din copilărie când PAC-PAC ul era la putere sau când ne alergam prin faţa blocului cu ţevi şi cornete cu bolduri în vârf cu o dorinţă sadică de a ne tortura duşmanul. Jocurile astea sunt mai sigure din punct de veder fizic, în cel mai rău caz poţi să cazi de pe scaun, dar parcă plăcerea era mult mai mare chiar şi dacă veneai acasă cu capul spart sau cu genunchii făcuţi praf. Eu unul prefer de o mie de ori copilăria mea din anii ’90 decât imitaţia asta virtuală dăunătoare psihicului şi aptitudinilor sociale.. până şi înjurăturile noastre erau mai vii şi mai credibile, copiii din ziua de azi dacă rămân fără tastatură nici nu mai ştiu să înjure…
Părerea mea…
9 comentarii Adaugă comentariu
Fiecare generatie a avut “jocul” preferat…genratiile care vin tind sa evolueze oarecum intelectual prin amalgamul de informatie pe care il primesc dar totodata antisocial si in detrimentul unui corp sanatos…eu zic ca e cu doua taisuri treaba…oricum nu avem ce face…lucrurile incep deja sa se miste prea repede pt noi…am momente cand ma simt outdated pe langa micii pubertini pe skate si cu cuiul in gura:)
@Ene, important e până la urmă să faci o selecţie între informaţia pozitivă şi ce negativă! Bine zis!
Mai duce motanul, mai duce, sau s-a-mpuscat?
@’mnealui, cred că până la urmă mă împuşc eu.. e drăcos!
Pac pac-ul din spatele blocului cu cornete ce starnea mereu indignarea unui vecin ce se trezea cu cornete in patul din dormitor va ramane “rullz” :)).Mai era pac pac-ul pe soneria babutei de la parter =]] .
Cat despre joc cred ca o sa-l iau cat de curand.Nu am mai bagat de mult un joc.
Voie buna.!
@Rareş, o da! asta cu soneriile era senzaţie!
Pe asta o știi?
http://www.youtube.com/watch?v=3ZcNXe20dXI
@Diana, :))) bestială! mersi nu o ştiam! :)