Lăsați, bă știriștilor, Vama în pace!

M-am săturat de articolele care încep în “Noapte Albă” și “Nebunie”, de reportajele în care intrați abuziv în cortul și băuturile oamenilor. Nimeni din Vamă nu mai poate să stea relaxat cu burta la soare că se trezește cu o cameră în ochi și cu un microfon sub nas. V-ați obișnuit în ultimii ani să violați un spațiu al oamenilor care merg acolo special ca să se rupă de tot ce însemnați voi.

Aveți la dispoziție toate stațiunile de pe litoral, dar totuși vă duceți pe capul celor care nu vă vor. Sunteți disperați să găsiți un puști beat mort pe plajă sau un cuplu de nudiști.

Fără să vă dați seama, reclama pe care o faceți cu articolele și reportajele respective a tot adus în Vamă, de-a lungul anilor, fix oamenii ăia care nu au ce căuta acolo. Dăcă acest lucru a reușit până și pe mine, un om care nu a fost vreodată în Vamă, să mă enerveze, sunt curios ce este în sufletul celor care sunt cu adevărat de-ai locului, indiferent de orașul de domiciliu.

Exact! Nu am fost vreodată în Vama Veche. M-am bronzat la razele soarelui cocalaro-comercial din Costinești și Mamaia. De fiecare dată când auzeam de Vama Veche îmi imaginam niște pletoși care stăteau toată ziua cu chitara și votca în mână, tolăniți într-un hamac amplasat într-o terasă din lemn, trăind de pe o zi pe alta cu câțiva lei în buzunar și zero griji în creieri.

Nu am mers niciodată pentru că am simțit undeva în sufletul meu că nu am ce căuta acolo. Era un fel de respect pentru acel loc. Nu am crescut în spiritul Vămii și eram doar încă un intrus pe plajele ei. Unul care merge ca la muzeu să vadă rockeri beți, nudiste superbe și sex în mare. Am preferat să îmi văd de ale mele, să mai schimb Mamaia și Costineștiul doar cu un Eforie Nord când aveam chef de o plajă calmă și-o mare cu valuri nervoase.

Și așa mi-ar fi plăcut să simtă și să facă toți cei care nu aparțin locului și cărora, implicit, nu le aparține Vama.