Mania păcănelelor

Pentru cei care nu ştiu, păcănelele sunt jocurile electronice de noroc gen 777 de alta-dată acum transformate în “broscuţe”, “Aladin”, “cireşele” şi multe-multe altele.

Înainte le găseai prin barurile ieftine şi prin alte locuri dubioase iar acum le găseşti peste tot, la Loto, la Stanely Bet, în general la orice agenţie de pariuri care se respectă şi sunt multe pentru că românul are obsesia pariurilor în sânge şi se laudă cu asta.

Ce nu înţeleg eu la respectivii jucători  este faptul că se încăpăţânează să joace la păcănele în ciuda faptului că şi-au dat seama până acum că jucăriile alea electronice sunt programate să dea un foarte puţin la sută din cât le iau. La orice alt tip de joc de noroc cred că sunt mai multe şanse de câştig, dar nu.. românu’ nostru stă şi bagă sute de lei în burta acelor maşini de mâncat bani.

Mereu când trec pe  lângă un loc de pierdut bani d’ăsta mă uit înăuntru şi văd cum un tip stă pe scaun, cu o ţigare pe care o ţine cu o silă de miliardar în mână, cu o privire de parcă sparge codul lu’ DaVinci şi cu mâna pe nişte butoane de parcă la cea mai mică apăsare a lor poate salva lumea ca Bruce Willis. Pe când în spatele lui sunt vreo cinci-şase tipi care în aparenţă ţin cu el în lupta cu şansele dar dacă prin absurd căştigă îl înjură că le-a furat norocu’ (Băga-mi-aş, puteam fi eu la butoane!).

Toată lumea se uită la ecranele alea şi crede că le dă o logică, că le găseşte un algoritm câştigător, că dupa două banane şi o cireaşă dacă ridică miza la o sută clar pupă JACKPOT-ul.

Sunt zeci de oameni d’ăştia numai la mine în cartier, soţul florăresei de la colţ care când stă el la “ghereta cu aer condiţionat şi televizior” (mulţumită lu’ HOnŢanu) cum face cincizeci de lei se duce ţintă la “broscuţe”. Mai îl avem pe eternul beţiv şchiop care îşi înfruntă cu stoicism soarta şi când joacă la păcănele o face din superstiţie din picioare picior. Ah, era să o uit pe soţia soţului florăresei care joacă sume mai mici. Vânzătoarea de la loto care când strânge zece lei, din şpaga lăsată ca superstiţie de jucătorii la loto, o bagă în aparatul cu “Aladin şi duhul”. Puştii de liceu care visează să se îmbogăţească peste noapte care joacă banii părinţilor nici nu merită precizaţi, pentru că ei nu o fac “profi” precum cei mai sus menţionaţi.

Aşadar sunt mulţi oameni care joacă, mult mai mulţi care s-au lăsat din lipsă de bani sau din alte motive obiective şi incomensurabil de mulţi care îşi vor descoperi această pasiune în viitorul apropiat. Eu am scris asta în speranţa că dacă vreunul dintre ei va citi asta îşi va da seama ce penibil îi stă pe scaunul ălă, SCAUNUL ELECTRONIC.

În altă ordine de idei vă urez MULT NOROC! :)

(foto)