Muzeul CFR

Duminica trecută, stăteam cocoțat în vârful fotoliului, ca o putoare imperială ce sunt, și butonam Google Maps-ul ca să văd ce tip de praf s-a ales de depourile CFR. Când mă pălește curiozitatea dacă există un muzeu al CFR-ului.

Dau un search pe Sfântul Google, care mă trimite pe forumul pasionaților de trenuri, unde aflu că există un muzeul al CFR-ului pe Calea Griviței, la nr. 193B. Mă echipez militărește și în 20 de minute mă aflam în fața muzeului.

Muzeul este într-o clădire de un vișiniu spălat de timp. Dacă nu vedeam o poză pe forum, nici că aș fi avut curaj să intru, la ghici, pe ușa păzită de privirile curioase aruncate de paznic prin geamul îmbrăcat în gratii cojite.

De cum am intrat, m-a întâmpinat cu un “da?” întrebător, un fel de “scopul și durata vizitei, tinere!”. Dar când a auzit că am venit pentru a vizita muzeul a excalamat un “aaaa!” surprins și a strigat-o pe “doamna Coca/ Tina/ Fănica/ Florica”, care s-a panicat puțin când a dat ochii de mine, asta pentru că programul muzeului era până la 16, ceasul era 15:30, iar ea avea tren fix la 16. Am liniștit-o că nu îmi ia mai mult de 20 de minute să văd tot, asta pentru că nu sunt genul de privitor care să se holbeze câteva ore la urechea lipsă a lui Van Gogh.

Și, da, m-am încadrat perfect în cele 20 de minute, asta pentru că…

Muzeul CFR este micuț, are trei încăperi în care sunt înghesuite multe machete de trenuri (de diferite dimensiuni), tot felul de instrumente de telecomunicații folosite în trecut de CFR, uniformele “nașilor”, biroul lui Anghel Saligny și, piesa de rezistență, o dioramă destul de mare cu o adevărată rețea de trenuri.

În proiecția imaginară de acasă credeam că circuitul muzeului te scoate puțin afară, la linia de cale ferată, unde e o locomotivă în care te urci și să vezi ce e în interiorul ei. Dar, ca de obicei, cer prea mult de la realitate. Acu’, sincer, decât să le lase părăsite prin depourile alea către care am dat link mai sus, mai bine mutau vreo 2-3 pe lângă muzeu, că au destulă cale ferată lângă.

Mă rog, se simte indiferența celor care conduc Căile Ferate Române ori de câte ori ajungi la mâna/ locomotiva lor, cu întârzieri de ore, faptul că nu au un muzeu decent nu ar trebui să mă mire.

Mai jos aveți câteva poze și două clipuri cu trenulețele aflate în “misiune”:

biroul lui Anghel Saligny

.

machete locomotive

.

șef de stație

.

uniforme de nași

.

scurt istoric al CFR în perioada 1880-1918

.

ceasul după care funcționează CFR-ul când are întârzieri

.

ce a mai rămas dintr-un tren uitat într-un sat de țigani (joke.. haha)

.

fară o legătură directă cu CFR, dar prezentă în muzeu: schema liniilor de metrou

.

cu așa ceva se deplasau cei care întrețineau șinele de cale ferată

.

.

.

.

.

piesa de rezistență: diorama

.

 
.