Muzeul Naţional Tehnic

O zi frumoasă a fost ieri afară, ce-i drept nu era un soare de te obliga să mergi cu bicicleta în parc dar în locul lui a fost unul de îţi zicea “Ieşi bă din casă şi gaseşte un loc interesant în oraş unde să petreci nişte timp”.

Aşa că i-am ascultat sfatul, mi-am luat consoarta şi am plecat spre un loc de care am auzit de mult timp dar lenea uneori şi alteori faptul că ţin minte toate prostiile în detrimentul lucrurilor cu adevărat interesantei m-a făcut să nu ajung acolo.

Am fost la Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” unde ar trebui să ştii că programul este de miercuri până duminică de la 09:00 la 17:00  şi să ai bani serioşi la tine pentru că intrarea este… 3 lei (preţul pentru adulţi). Este chiar în buza Parcului Carol la intrarea dinspre Bd. Mărăşeşti şi nu ai cum să-l ratezi pentru că este într-o clădire ce se întinde ceva pe lateralul parcului.

Încă de când am intrat am văzut două “jucării” ce mi-au confirmat faptul că am ales locul potrivit pentru o miercuri după-amiază, un Cadillac din 1924 şi “rucsacul zburător” al lui Justin Capră, inventatorul avea 25 de ani pe când a născocit această jucărie nebrevetată din păcate.

Sunt de părere că orice elev de liceu ar trebui să viziteze acest muzeu iar faptul că liceele nu mai organizează astfel de ieşiri mi se pare o crimă, o crimă a imaginaţiei minţilor tinere, imaginaţie limitată oricum de către rahatul pansat ce se difuzează pe toate posturile de televiziune. Eu încă de la primele exponate pe care le-am analizat timp îndelugat am fost lovit de regretul că nu am acordat atenţia cuvenită fizicii şi chimiei în liceu.

A urmat sala maşinăriilor, motoarelor ce puneau în mişcare centralele termice undeva până la jumătatea secolului XXI (în caz că aveţi dubii, asta se întâmpla în România) iar ce vedeţi în imaginea alăturată sunt jumătăţi din roţile care prestau.

A venit la rând partea mijloacelor de transport unde am văzut primele biciclete, motorete şi maşini.

Aici am aflat că prima maşină cu caroserie aerodinamică (cu roţile montate în interiorul caroseriei) a fost inventată de un român, de inginerul Aurel Persu, uite AICI şi un filmuleţ interesant despre asta.

Mi-a plăcut foarte mult şi această maşina ce a concurat în 1930 pe circuitul de la Indianapolis şi care ajungea la o viteză de peste 200 km/oră.

Am mai dat peste încă două invenţii de-ale lui Justin Capră, maşinile “Soleta”. Două micro-autoturisme capabile să parcurgă 100 km cu doar 0.5 litri de combustibil. Una dintre ele putea ajunge la o viteză de 67 km/h.

Închei lista exponatelor cu un “Aparat didactic pentru orientarea autovehiculelor în spaţiu”. O jucărie cu pedale pe care exersau oamenii înainte să se urce într-un autoturism adevărat. Parcă ar merge şi acum aşa ceva dat fiind faptul că foarte mulţi şoferi ai patriei sunt pierduţi în spaţiu:

Ţin să precizez că la crearea maşinuţei de mai sus nu au lucrat numai ingineri ci şi psihologi, nice!

Ţi-am povestit doar despre aceste exponate ca să îţi captez atenţia şi să-ţi trezesc interesul să ajungi la acest muzeu fascinant care în vară îşi va deschide şi etajul I (aflat acum în renovare). Un loc despre care prea puţini oameni ştiu, un loc unde pe lângă o lecţie de istorie a omenirii avem parte şi de o lecţie de viaţă.

Mergi şi aruncă un ochi, sau doi!