Na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie (II)…

Am mai primit o “na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie” de la colega mea de blogoşpriţ, Yuri. Trebuie să povestesc o boacănă din copilărie şi dacă se poate să ataşez o poză grăitoare cu mine când eram mic.

Încep cu poveştile de copii adormiţi :D

• Eram mic (vreo 10 ani) şi mergeam cu bunica mea aproape zilnic la grădina din Voluntari şi seara când stateam în staţia de autobuzului 151  care era perfect pentru că ne lua de acasă (Colentina – Tei) şi ne lăsa chiar la intrarea pe strada unde avem grădina. Bunica mea stătea la bârfă cu “colegii de aşteptat autobuzul” iar eu mă fâţâiam pe acolo. Îmi atrage atenţia o chestie care din pastic de pe gardul înalt al unei case. Iau pietre şi încep arunc cu intenţia de a lovi acea chestie. După vreo zece pietre aruncate nu reuşisem să nimeresc “chestia” dar am avut plăcuta surpriză să aflu că am lovit ceva. Mai exact fruntea unui domn din curtea care era împrejmuită de gardul cu “chestia”. Tipu’ iese plin de sânge din curte.. mă prinde şi îmi dă omoru’. Noroc cu bunica mea care m-a scos din ghearele însângerate dar totuşi însetate de sânge..
• Aveam 13 ani.. şi a doua zi după ziua fratelui meu, mult mai mare, au rămas sticle de băutură. Cum eram singur acasă, televizorul era stricat parcă şi calculator nu avea nici preşedintele statului pe atunci, am zis să fac ceva interactiv. Mi-a atras atenţia o sticlă de Napoleon.. era serioasă aşa şi plină de coniac. Ma jucam de-a Dallas parcă, ziceam că sunt Bobby :). Cred că am băut juma de sticlă…

Dacă vă întrebaţi urmarea… am avut parte de “PRIMA MEA COMĂ ALCOOLICĂ” :)) Partea bună e că am reuşit să reunesc familia.. la spital.. :D

• După un an de la episodul “Comă alcoolică” eram în bucătărie şi încercam să învăţ la fizică, parcă. Eu stau la etajul patru iar vecinul de la etajul doi are balconul mai lung încât trece chiar pe sub geamul de la bucătărie. Pisica lui era în călduri şi uitată pe balcon, intenţionat cred, mieuna în draci. Am găsit un bax de şerveţele şi am trecut la acţiune, mai exact le dădeam foc şi le aruncam după pisică. După ce am terminat pachetul de şerveţele mirosea foarte tare a blană arsă. La ultimul şerveţel am avut plăcerea să o cunosc şi pe vecina de la etajul 2, o doamnă respectabilă la vre0 100 de kg care urla din toţi plămânii (10 la numâr, tind să cred), “BĂĂĂ MI-AI ARS PISICAAA!!”

Instant am fugit în cameră la mine şi m-am cocoţat în pat cu cartea de Fizică, soneria a sunat.. mama se certa cu vecina că “puişorul ei este în pat şi citeşte la Fizică”, vecina a plecat .. mama a venit şi m-a invitat la un jogging prin casă! :D

Aş mai avea o grămadă de povestit dar să mai păstrăm şi pentru la bere.. :)

Cât despre poza grăitoare..

(No Comment) :D

Acu’ să văd aminitirile voastre din copilarie!

Mi-ar plăcea să faceţi această leapşă toţi cei care citiţi această postare.. evident dacă aveţi blog şi dacă nu aţi făcut-o deja. :)

P.S. Cei care fac leapşa să mă anunţe ca să îi trec în lista de mai jos:

Au făcut leapşa: LadyBug şi ‘mnealui.