Am fost reținut mereu când am auzit numele Trilulilu.ro, în ciuda entuziasmului oamenilor din online-ul românesc, asta pentru că mi s-a părut o copie authotonă după YouTube. Și când zic autohtonă, mă refer strict la faptul că cea mai mare parte a conținutului de acolo este furată de pe YouTube și postată de useri “anonimi” pe “canalele” lor. Conținutul altor oameni, care ar putea fi monetizat pe canalul oficial de YouTube (sau cel puțin monitorizat), ajunge pe un site care face bani cu ajutorul lui, dar nu dă nimic mai departe către creatorii săi. Și toată schema asta este acceptată sau ignorată de online-ul românesc pentru că Trilulilu e fun și are un crocodil simpatic pe post de mascotă.
Cel mai probabil rămâneam în tabăra celor care ignoră site-ul cu pricina, mai ales că de ceva timp crocodilul respectiv a intrat într-un con de umbră rece și nu prea se mai vorbește despre el pe la conferințe. Dar mi-a apărut în News Feed, pe Facebook, o postare sponsorizată dintr-ale lor, care conținea un spot publicitar pe care l-am publicat și eu acum ceva timp pe blog, dar care, evident, era uploadat pe site-ul Trilulilu și care, surpriză, avea fix titlul pe care i l-am oferit eu în articolul meu de pe blog: “O reclamă mai bună decât toate filmele pe care le-am văzut în ultimul timp”. Articolul meu fiind publicat pe 30 iulie, iar clipul de pe Trilulilu fiind publicat pe 22 august.
Probabil că vă întrebați care e faza, de ce mă agit și ce mă irită la toată schema. Ei bine, nu mă enervează că un user relativ anonim (raresangelescu – barbat) a furat de pe YouTube spotul oamenilor, nu mă enervează nici măcar că a folosit fix cuvintele mele în titlu. Ceea ce mă irită la culme este faptul că Trilulilu s-a găsit să bage bani și să sponsorizeze pe Facebook tocmai o postare cu conținut furat de pe YouTube. Că nu încurajează utilizatorii site-ului lor să creeze conținut original, ci să fure de prin alte părți.
