O părere despre The Dictator – Dictatorul

În Dictatorul, Sacha Baron Cohen mi-a adus aminte de ce mi-a plăcut foarte mult de el în Ali G.

A făcut o bășcălie atât de mare de arabi în filmul ăsta încât sunt sigur că nu va pune prea curând capul liniștit pe pernă și nici nu va mai mânca shaorma o perioadă.

Generalul Admiral Aladeen este ironia exagerărilor tuturor dictatorilor care au ieșit în lumina reflectoarelor și a gloanțelor în ultimii ani de zile. Are stilul lui Gadhafi, sângele rece și luxul lui Saddam Hussein și o barbă cel puțin la fel de rezistentă ca a lui Fidel Castro. Îi plac mașinile de aur, gărzile de corp atrăgătoare, rachetele nucleare ascuțite în vârf și sosiile care să îi vorbească chiar și împușcate în cap.

Dictatorul își organizează propriile jocuri olimpice, pe care le și câștigă. Tot el este cel mai iubit și cel mai premiat actor al țării. Toate astea îmi sunau cunoscut și nu știam de unde. Asta până mi-am reamintit de președintele Turkmenistanului. :)

Filmul are o coloană sonoră demențială (exemplu: The Next Episode în arabă), un discurs de final al dictatorului despre democrație și dictatură care te pune oleacă pe gânduri și o strategie de promovare bestială.

Totuși, trebuie să recunosc că are câteva momente în care derapează oleacă iar penibilul situațiilor te liniștește după crizele recente de râs. Dar, cum probabil știați deja, ăsta este stilul brevetat al lui Sacha Baron Cohen.

Umorul plin de misoginism al filmului va cântări mult în criticile pe care le veți citi în zilele ce vor urma, așa că nu vă grăbiți să vă faceți o părere până nu citiți mai multe păreri sau, cel mai bine, vedeți filmul.

Ca și concluzie, eu am fost invitat de RoImage la avanpremiera de joi seară, dar dacă nu aveam oportunitatea asta, aș fi mers #pebaniimei la Dictatorul și nu aș fi regretat. Deci du-te și vezi-l, merită!

Trailerul de rigoare:

Dacă vrei să fii la curent cu articolele care-mi ies din minte și mână, apasă aici.