Nu mai țin minte prea bine Jurassic Park-ul lui Spielberg, dar ăsta nou este o adevărată paradă de colți și ochi fioroși care îți dau cu coșmaruri timp vreo două nopți după vizionarea filmului.
Altfel, băieții cu calculatoarele au făcut treabă bună: au creat niște dinozauri aproape reali și un parc de distracții bestial. Scenariștii au inventat niște dialoguri și situații amuzante, dar mi s-a părut puțin trasă de păr telenovela cu divorțul părinților puștilor care joacă rolul secundar. Am senzația că americanii s-au pus serios pe dramatizarea divorțurilor prin filme în speranța că reușesc să-i mai îmblânzească puțin pe cei care au copii, dar au luat decizia să divorțeze.
Acțiunea filmului este prostuță, dar compensează prin spectacol. Adică oamenii pun botul că ditămai dinozaurul a evadat sărind un gard imens și intră în cușca lui, deschizând ditămai poarta, neluând în considerare o defecțiune tehnică a senzorilor de căldură. (Scuze pentru spoiler, dar faza aia mi s-a părut slab gândită).
Încă o fază care mi s-a părut prost gândită a fost plasarea de smartelefoane Samsung în Jurassic Park, în condițiile în care în film telefoanele lor nu prea se înțeleg cu semnalul. :) O plasare smart mi s-a părut cea a Mercedes-Benz, care și-a pus câteva bijuterii la alergat de dinozauri carnivori.
Dacă vreți un soi de concluzie: pentru spectacol și un ochi aruncat într-o lume pierdută de zeci de milioane de ani, Jurassic Park merită văzut. Eventual la IMAX. Ca să fie treaba treabă.
Trailerul de rigoare:
—————————————————————————————————-
Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi una bucată Like aici!
