Când am ajuns la Romaero Băneasa și am văzut coada, mi-a trecut prin minte un singur gând: “Bag cucu’, eu nu stau la coada asta nici pentru a doua venire a lui Iisus!”.
La urma urmei, era doar un concert pe bază de invitații, care s-au dat la tot poporul, al unui artist cu maxim 2 piese cunoscute (dacă o pui și pe cea din reclama Absolut). Era un fel de festivalul berii fără mici, bere și Voltaj. Nu avea rost să stau la coadă, să îngheț și să dau un tweet în care să mă victimizez. În fond, la o sută de metri de Romaero sfârâia grătarul cu mititeii de la “Gil”.
Eu înțeleg că multă lume a dat din coate (din fereastră de chat în fereastră de chat) pentru invitațiile respective, dar de la asta până la a te supune unui frig de o oră ca să intri la concertul respectiv, mi se pare o foarte proastă investiție. Până la urmă e vorba de orgoliul tău de om.
Mă rog, norocul meu de flăcău descurcăreț de Colentina-Tei a fost că am reușit să intru pe la presă/VIP. Ceasul digital indica ora 22:00, când am intrat în hangar. Loc în care am rezistat fix o oră, din cauza aglomerației, decibelilor și cocktailurilor slab “vodkalizate”. Când am părăsit locația, era 23:00, iar gurile aglomerației susțineau că băiatu’ de lemn urma să cânte de abia peste 2 ore, ceea ce s-a și întâmplat.
Nu am fost dezamăgit că am pierdut concertul, nici măcar pentru că am cheltuit 60 de lei pe niște băuturi care nu și-au făcut efectul. Am dat o fugă la mai sus menționatul “La Gil”, am băgat două berici și patru mici cu cartofi prajiți, m-am amuzat de reacțiile de pe Facebook ale tuturor celor care stăteau la coadă să intre la un concert mai mult sau mai puțin gratis al unui artist cu o singură piesă cunoscută.
Apropo, m-am simțit “hipsterul suprem” în momentul în care o gloată de hipsteri se călca pe Converși să intre pe poarta Romaero, iar eu mergeam în direcția opusă.
