Un articol despre petrecerea Marlboro și despre puful pe care l-am “anexat” de acolo

UPDATE:

Gata, aventura pufului s-a încheiat. Am făcut ce am zis că fac încă de la primele ore ale dimineții de sâmbătă, când am realizat gluma deplasată (înainte cu mult să se facă valurile mai sus menționate), am returnat puful roșu-mișto agenției care a organizat evenimentul:

—————————————————————————————————-

Da, sunt nefumător. Da, ador să fac minim o glumă pe bază de cancer în preajma fumătorilor. Da, sunt ușor ipocrit pentru că am fost aseară la petrecerea Marlboro de la MNAC, dar înainte să mă puneți la zid și să aruncați cu pietre prețioase în mine, hai să vă zic trei scuze pentru care nu puteam să zic nu invitației:

1. Nu am nimic împotriva fumătorilor, asta chiar dacă o să aplaud ca la o manifestație dintr-ale lui Kim Jong-un în ziua în care fumatul va fi interzis în baruri, restaurante și cluburi.

2. Oamenii m-au momit cu un super pișcot să fac act de prezență la acțiune.

3. Nu sunt chiar atât nebun încât să ratez o petrecere marfă într-o seară de vineri.

În altă ordine de idei, m-au lovit mustrările de conștiință pentru că am anexat aseară un puf roșu-mișto. Ocazie cu care îi anunț pe organizatori că sunt pregătit să îl returnez. Sincer, chiar nu puteam rata ocazia de a fura ceva tocmai din cuibul hoților, Casa Poporului.

A fost distractiv să caut o modalitate să fentez bodyguarzii și paza SPP-istă de la ieșire, ca să ies cu ditămai puful roșu din una dintre cele mai sigure clădiri din România. Vreau să le mulțumesc pe acestă cale complicilor care m-au făcut să mă simt ca Danny Ocean.

În caz că sunteți curioși care a fost scopul petrecerii, celebrul Marlboro roșu își schimbă ambalajul și îl înlocuiește cu unul minimalist. Oamenii au zis să dea de băut cu ocazia asta. “Să facă o masă”, cum se zice în cartier.

Later Edit:

Pentru că văd că s-au făcut niște valuri simpatice pe tema glumei mele exagerate cu anexatul pufului, prestez acest later edit ca să lămuresc puțin faza.

Totul a pornit de la o provocare lansată la fața locului și am avut grijă în stilu-mi specific de agitator (cum ar zicea Ion Iliescu) să o comit și să mă laud cu asta. Am vorbit (înainte de crearea buzz-ului pe respectivul subiect) cu două persoane de la agenția organizatoare că o să duc luni obiectul sustras și o să le arăt breșele de securitate. Nimeni nu a părut supărat. 

Da, am greșit. Recunosc că am dus o glumă la extrem. Nu m-aș mai lăsa dus de val dacă aș da timpul înapoi (chiar dacă toată acțiunea a fost mega-fun). Și asta mă diferențiază clar de individul cu care am fost comparat. Eu chiar înțeleg când mă trage cineva de mânecă pentru că am luat-o pe arătură. Sunt mânjit tot de multe defecte și fac gafe constant, dar am grijă să le repar. :)