Nu are o vârstă sau un sex anume, dar are bun-simț și ține la viața/sănătatea lui mai mult decât la prioritățile desemnate de iluștrii creatori ai regulilor de circulație rutieră.
Tocmai din acest motiv nu se aruncă pe trecerea de pietoni ca un leu înfometat pe o zebră șchioapă. Ridică ochii din asfalt sau telefon și se uită spre mașinile care vin spre el, aproximând mental dacă acestea se vor opri. E genul de om care se gândește că există situații în care poate șoferul nu este atent, poate tocmai ce suferă un infarct sau poate că l-au lăsat frânele la mașină. E mai bine să fii viu, întreg și luat de papagal pentru că nu ți s-a oferit prioritate, decât făcut una cu asfaltul sau cu scaunul de rotile, dar cu legea și prioritatea de partea ta.
În același timp, bunul-simț îi spune pietonului nostru că este frumos din partea lui ca atunci când este pe trecerea de pietoni să grăbească pasul și să nu se târască în impresii de parcă este momentul lui de glorie în care toată planeta stă cu ochii pe el, analizându-i divina constituție cu care l-a înzestrat Universul.
Sunt oameni și oameni în lumea asta. E important să fim d-ăia buni, deștepți și vii.
1 comentariu Adaugă comentariu
Sunt de acord cu toate cele scrise, dar dacă mă doare piciorul și nu pot să mă grăbesc? Eu nu sunt de acord cu grăbirea pe trecerea de pietoni, dar nici nu sunt de acord cu mersul de leneș. Eu optez pentru varianta de traversare normală, fără să mă ia transpirațiile din cauza grabei :)