Poate că sunt eu mai copil din fire, dar uneori îți dai seama de omul bun după chip. Chestie la fel de aplicabilă și cu cel rău. De exemplu, dacă te uiți la Gabriel Oprea sau la Tăriceanu, o să le vezi în ochi două borcane mari de untură murdară.
Ei bine, când mă uit la Dacian Cioloș văd omul ăla bun despre care scriam mai sus. Azi am citit aici că a zburat până la Munchen, în interes de serviciu, la clasa economic și chiar dacă stewardesele au insistat să meargă la clasa business, omul nostru a rămas la locul lui economic.
Dacă în mod normal aș fi ridicat mâna și aș fi strigat că e un stunt de PR recomandat de consilieri, de data asta chiar cred că pur și simplu așa a vrut omul să zboare. Asta pentru că pe toată durata perioadei sale de guvernare mi-a lăsat impresia că are în ADN o cantitate mare de bun-simț. Este genul de om pe care l-aș vrea cocoțat cât mai mult timp acolo sus la conducerea țării.
Din păcate în decembrie vin alegerile parlamentare și se va vota din nou sticla de ulei legată de punga de mălai, nicidecum bunul-simț.
Am pozat aseară stencil-ul ăsta pe un zid din Dorobanți. Mi s-a părut mișto.
Abonează-te la vlog-ul meu zilnic aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!
1 comentariu Adaugă comentariu