Povestea bătătorului de covoare

Îl vei vedea în peisajul betonat din spatele blocului. Răsare mândru din ciment și pare a fi o antenă menită să prindă mesajele extraterestre (sau posturile t.v. bulgărești).

Este poartă de fotbal și bară de atletism pentru copii, chinul suprem pentru bărbați în ajunul sărbătorilor și un morman de fiare (care ocupă spațiul degeaba) pentru șoferii care caută un loc de parcare în miez de noapte. El este bătătorul de covoare.

Cea mai plăcută amintire pe care o am cu mormanul de fiare cu unghiuri de 90° este cea petrecută într-o seară de iarnă, în urmă cu mulți ani de zile, în care viscolea afară ca la invadarea Rusiei de către Germania hitleristă. Eu am ieșit cu fratele meu mai mare să batem prăfuitul covor din sufragerie. Am urcat persanul pe bătător, ne-am adăpostit după un copac (și-o sticlă de Alexandrion) și am așteptat ca vâjul și ninsoarea să facă treaba pentru noi, ceea ce s-a și întâmplat. Acolo, am stat și am depănat amintiri de parcă eram la gura focului într-un vârf de munte. Eram doar noi doi, o sticlă mare de Alexandrion, un bătător, un covor și o ninsoare muncitoare.

Fără să ne dăm seama, timpul a zburat iar covorul s-a făcut atât de fleașcă încât i-a trebuit o săptămână de zile să se usuce. Ideea e că, anul acela, am făcut Crăciunul fără covor în sufragerie iar bombăneala pe care ne-am luat-o de la “stăpânele casei” (mama și nevasta fratelui) nu și-a luat-o nici măcar Tiger Woods când a fost prins, de nevastă, cu pantalonii de golf în vine.

De ce am scris articolul ăsta? Păi pentru că, începând de săptămâna trecută, bătătorul de covoare din fața blocului nu mai este. În locului lui au fost făcute câteva locuri de parcare, instant achiziționate de câțiva posesori de mașini scumpe, de unde se poate înțelege și forța cu care au fost constrânși cei de la Administrația Domeniului Public când au luat decizia respectivă.

Este mai mult o conștientizare a schimbării prin care trece mediul care mă înconjoară, e o conștientizare a schimbării prin care trec eu. Nimic nu are cum să mai fie ca pe vremurile acelea care mi-au rămas întipărite în minte în culorile calde, parcă accentuate de un filtru Instagram. Este extrem de important să accept asta și să încep să vin și eu cu idei de schimbare care îmi vor deschide ușa spre scara evoluției personale.

Dacă vrei să fii la curent cu articolele care-mi ies din minte și mână, apasă aici.