#priNeamt nici marea alpină nu-i mai mare decât porțiile de mâncare

Probabil vă așteptați ca articolul despre experiența mea #priNeamț să fie despre locurile pe care le-am vizitat, despre cele 6 ore de urcat pe Ceahlău și vârful Toaca, despre peisajele superbe și tradițiile din zonă. Ei bine, nu va fi despre asta! Va fi despre principalul pericol la care te expui dacă iei la pas județul Neamț: pufoșenizarea.

Asta pentru că, fraților, când am ajuns acasă după o săptămână petrecută prin județul Neamț alături de Eventur, m-am pus pe cântar și eram mai pufos cu aproape patru kilograme față de ziua în care am plecat spre aventura nemțeană. Tocmai din acest motiv scriu articolul de față. Mie mi-au trebuit două săptămâni ca să revin la greutatea inițială.

Cum s-a întâmplat asta?

Mâncarea este multă și exagerat de gustoasă, iar licorile sunt tulburător de bune. Acum imaginați-vă trei mese pe zi, care conțin așa minunății. Hanu Ancuței m-a întâmpinat cu tochitură moldovenească la ora prânzului atât de bună încât am “excomunicat” cuvântul colesterol din vocabular.

Pensiunea Aristocratis mi-a pus pe masă o afinată și un lichior de mentă cum probabil nu o să mai gust vreodată (decât dacă nu mă mai întorc la ei și îl rog frumos pe patron să umble la rezerva specială din beci). Restaurantul Hotelului Bistrița mi-a demonstrat că între Felul II și desert mai e loc întotdeauna de un fel pe bază de carne și griș (vă jur că pur și simplu m-am speriat când am văzut că oamenii mi-au mai adus un fel de mâncare și am fugit în cameră). La cabana Dochia cred că am mâncat cele mai bune chifle calde din tot Universul, iar la berăria Nenea Iancu din Piatra Neamț am zis pentru prima oară în viață “eu nu cred că pot să mănânc atâta carne”. Moldovenii chiar nu se joacă atunci când e vorba de mâncat, monșer!

Probabil coroana culinară a expediției gastronomice #priNeamt a fost crama hotelului Central Plaza din Piatra Neamț. Oameni buni, cred că acolo este raiul oricărui gurmand de la Burebista la Radu Anton Roman. Pe lângă bucatele tradiționale care au dat cu mine de toți pereții cramei, piesa de rezistență a fost desertul: o felie de cozonac trasă prin unt și înecată în caramel. Deci #băbăiatule, dacă muream în momentul ăla în care mâncam și cea de-a doua porție de cozonac, vă jur că nu aveam niciun regret. Mergeam la Sfântul Petru liniștit și convins că am avut o moarte nobilă. Dacă ajungeți în Piatra Neamț, treceți pe la crama hotelului și gustați desertul ăsta. O să vă revoluționeze viața!

Acum, că o luați ca pe reclamă sau că generează hatereală, articolul ăsta l-am scris strict ca să vă transmit la ce să vă așteptați în caz că vă puneți pe vizitat, gustat și băut județul Neamț. Luați la voi niște Colebil și fiți siguri că o să aveți nevoie de sală și dietă după. Nu-i de joacă, fraților!

Cum am zis și-n titlu, #priNeamt nici marea alpină nu-i mai mare decât porțiile de mâncare.

———————————————————————————————-

Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!