Da, sunt viu şi nevătămat dupa un weekend lung şi agitat în vârf de munte. A meritat să merg cu firma la Kommando, chiar dacă in timpul zilei temperatura era de -20° C, iar noaptea a crapat termometru’ la -35° C. Pentru mine distracţia a început mai devreme fiindcă din Covasna am luat un ATV şi am urcat singurel până in Comandău.. am făcut aproximativ 22 de km, în urcare, pe drum de munte cu “jucaria motorizată”. A meritat! Eram doar eu, un ATV galagios, un munte alb şi tăcut şi din când în când câte un camion plin cu lemne care cobora cu o viteză inconştientă. M-am oprit să fac poze doar la intrarea in Kommando.
Am ajuns într-un final în Kommando, al carui nume provine din cuvântul german Grenzkommando care inseamna post de graniceri (aici fiind vechea granita dintre Romania si Imperiul Austro-Ungar).
În drumul spre cabană am fost salutat şi am salutat la rândul meu fiecare persoană pe care am întalnit-o, chiar daca trei sferturi din aceste persoane erau maghiari. Aşa arată o localitate caldă chiar şi când pietrele ascunse sub zăpadă crapă de frig.
Am avut trei zile pline, în care am făcut un cocktail din: şpriţ + muncă (am cărat baloţi de fân fiindcă din cauza zăpezii maşina nu a ajuns până la hambar) + ATV + şedinţa (evaluarea anului 2009, stabilirea obiectivelor pentru 2010.. multa gargară) + shoturi de pălincă + plimbari pe munte sub atenta supraveghere a unor ciobaneşti mioritici + mâncare sănatoasă de Ardeal (slană + pălincă) + filosofie la un pahar de vin + chinul pornirii maşinilor dimineaţă dupa o noapte cu temperaturi de – 35°C + o linişte de simţeai că îţi plesneşte capul + “no service” pe ecranul telefonului mobil in loc de “Cosmote” sau “Orange”…
Câteva poze:
Pe drumul de întoarcere acasă am facut un “pit-stop” în Sinaia unde patronul firmei ne-a cinstit cu o ciorbă (nu de hamei.. de perişoare). Restaurantul se numeşte “La Marmote”.. un loc unde sigur o să revin, datorită cultului marmotei, puternic dezvoltat prin tablouri, marmote împaiate şi mâncare personalizată..
Din păcate marmotele nu înveleau ciocolată în staniol ca în reclamă…
În concluzie.. o să îmi aduc aminte cu placere de această ieşire din cotidian.
Ah.. data viitoare îmi iau un aparat foto.. nu mai “apelez” la telefon. :)
4 comentarii Adaugă comentariu
hmmm, te invidiez! la noi se face team-building doar pentru aia cu “cojones” patrate, iar pentru pleaba (aici logistica), ne-au zis o data ca se face bla bla bla, la bla bla bla si la sfarsit ne-a zis si cat ne costa. deci, ce mai putem spune?
asta e unul din avantajele unei firme mici.. corporaţiile (în cazul tau) sunt mai perverse..
si,cum e friptura de marmota?
scumpă :D am mâncat doar cartofi prăjiţi :))