În 2001 apărea Planet of the Apes, un film slăbuţ cu maimuţe vorbitoare şi costume înspăimântătoare. Un film care ne punea pe gânduri şi care se termina extrem de dubios: Când astronautul rătăcit pe o planetă a maimuţelor reuşeşte într-un final să se întoarcă pe Terra are surpriza de nu mai găsi picior de om pe planetă, ci maimuţe peste tot. Cred că cu toţii ne aducem aminte faza cu statuia lui Lincoln din “The Lincoln Memorial” care, în loc să aibe chipul respectivului preşedinte, avea chipul unei maimuţe.
De curând a apărut Rise of the Planet of the Apes, un film care nu a văzut blană de maimuţă reală, asta pentru că toate sunt făcute pe calculator, şi care vrea să dea o logică serioasă primului film. De asemenea vrea să pregătească terenul pentru următoarele părţi.
Filmul are la bază clasica poveste cu doctorul ambiţios care vrea să descopere un tratament pentru o boală incurabilă (boală de care, total întâmplător, suferă tatăl lui). Evident, doctorul ignoră şi încalcă legile naturii creând un ser care administrat, în timpul testelor, unor cimpanzei reuşeşte să îi facă extrem de inteligenţi. Atât de inteligenţi încât plănuiesc evadări şi fentează ambuscade ale poliţiei.
Şi stai să vezi! Ăsta e doar începutul, serul ăla va fi fatal umanităţii în următoarele părţi.
Concluzie: Filmul nu este extraordinar, nu merită deranjul până la cinema, dar este mai bun decât prima parte şi, cel mai probabil, mai slab decât cele ce vor urma să apară.
Trailerul de rigoare:
