Eu nu știu de unde ați avut voi timp aseară să scrieți articole și să vă plângeți pe Facebook de concertul lui Robbie Williams. Eu m-am dus direct la șpriț și am ajuns dimineața acasă.
La fel și azi, nu înțeleg de unde ați făcut rost de energie pe toată toropeala asta de căldură. Eu unul nu am putut astăzi să trimit nici măcar un mesaj pe Whatsapp fără să transpir ca monșer Cotabiță în vremurile bune. De abia acum am făcut ochi și mi-am găsit puterea să îmi trimit degetele la plimbare pe tastatură.
Dar hai să revenim la englezoiul care a aruncat aseară în aer Piața Constituției, cu tot cu cei 60-70 de mii de oameni plătitori de bilet sau câștigători de invitații. Probabil pentru că am memoria scurtă și îmi amintesc doar ultima parte a unei experiențe, eu am plecat de la concertul lui Robbie Williams cu amintirea momentului de final, în care flăcăul nostru a dat tonul piesei “Angels”, a ieșit de pe scenă în timp ce tot publicul o fredona, a stins lumina, și-a tras o pereche de pantaloni pe sub fustă și a plecat acasă.
Mi s-a părut cea mai bună ieșire de pe scenă cu putință. Omul și-a luat la revedere înainte cu o piesă, a făcut o glumă înainte cu vreo două că pleacă și ne-a zis “la revedere”, întorcându-se ulterior, iar când chiar a plecat pe bune lumea nu a reacționat decât cu aplauze și s-a apucat să se reverse spre bulevardele mari ca să fie refuzată de taximetriștii puși pe ciupeală.
Robbie Williams a făcut fix ce ne-a promis în titlul turneului, ne-a dat cu “entertainment” până am făcut bășici în palme de la atâta aplaudat. Respect, monșer!
—————————————————————————————————-
Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi una bucată Like aici!
2 comentarii Adaugă comentariu