Românii aleargă cu un plan bine stabilit în spate

Stau pe o bordură de Facebook, cu o bere la pet lângă mine, și mă uit la sutele de poze din News Feed cu români care aleagă: la maratoane, prin parcuri, pe piste de atletism, prin diverse prafuri colorate etc. O fac pentru tot felul de scopuri caritabile, pentru ei, pentru Facebook, pentru imagine, pentru că s-au săturat să doarmă duminicile și nici berea pe bordură nu le mai place.

E un trend care a bubuit de vreo trei ani pe la noi, de parcă ne-au pus ăștia ceva în apă în loc de nitrați. Conaționalii mei și-au găsit o ocupație sănătoasă, care îi stimulează și motivează pe toate planurile. Unii dintre ei au dus-o la extrem și doar asta postează pe Facebook, de parcă vor să contracareze pozele mele cu whiskeane și shaorma. Alții o țin doar pentru ei și aleargă maratoane de 24 de ore, departe de betoanele orașelor, până le cad unghiile de la picioare (#truestory), dar sunt fericiți și le citesc în privire că au descoperit un secret despre viață pe care nu vor să îl împărtășească cu mine de frică să nu-l scriu pe blog.

Și chiar și așa, eu cred că toată schema asta cu alergatul e puțin mai complexă decât pare la prima vedere. Cred că, pe lângă sănătate, o minte concentrată și laudă pe Facebook, alergătorul român are un plan mai serios în spate: supraviețuirea.

Eu am dezvoltat un fel de teorie a conspirației și cred că, de fapt, românii se antrenează pentru o eventuală invazie rusească. Cred că în momentul în care se vor mobiliza rușii la granița cu Ucraina și Moldova (asta după ce le vor anexa și pe ele, evident), ai noștri își vor pune tricoul, colanții și adidașii de maraton și o vor lua la fugă în toate direcțiile până să apuce statul să închidă vămile. Desigur, e doar o teorie.