Românul la şpriţ…

Sau cum să începi pe blues şi să termini pe manele.

Am fost ieri-seară la “Casa Rustic“, un restaurant tradiţional românesc situat în cartierul Militari, mai exact pe str Valea Oltului. Local frumos cu servire bună, asta pentru că aveau foarte mulţi ospătari şi picoli. Mâncarea bună la gust, aspect şi preţ, băutura diversificată, mai ales la vinuri. În concluzie, un loc unde burta şi portofelul tău vor fi fericiţi în acelaşi timp.

O formaţie de muzică live a întreţinut atmosfera, care a fost pentru o perioadă bună chiar plăcută. Ce mi-a atras atenţia a fost că la un moment dat au băgat noua obsesie naţională “Dansul Pinguinului“, moment în care s-au ridicat aproape toţi mesenii şi au dansat, copii, piţipoance, moşi şi babe se bâţâiau  mai bine ca adevăraţii pinguini. S-au liniştit apele, s-au umplut scaunele şi paharele şi a reînceput campania de umplere a burţilor.

Toate bune şi frumoase până când formaţia a început cu eternul viciu românesc numit “manea”. Trupa live care cânta muzică bună a devenit trupă de manelişti ambulanţi, au băgat din top, au umplut ringul de dans de femei de diferite greutăţi care dădeau din buric. Baieţii cu aur pe mâini aruncau cu hârtiile de 50 şi de 100 de lei în lautari. Mai se oprea din când în când haosul să se cânte un “la mulţi ani” pentru mulţii sărbătoriţi. Eu mi-am pierdut răbdarea, am cerut nota, am plătit şi am plecat. Pe drum am avut o dezbatere cu prietena mea ajungând amândoi la concluzia că Traian Băsescu avea dreptate când zicea că românu’ ascultă manele în draci, poate că procentul de 99% e prea mare.. dar se apropie cât de cât de realitate. Problema e că el s-a încadrat greşit în acel 1%.