Da, recunosc, sunt la fel ca toți bărbații!
Îmi plac mașinile (puternice), greșesc, îmi place să beau bere, dezamăgesc, îmi place să mă uit la fotbal, visez că o să conduc lumea, îmi place să stau mult pe budă, înjur mult, îmi plac femeile frumoase (dar mai mult îmi plac cele frumoase și inteligente), sunt misogin ori de câte ori văd o femeie la volan, mă laud (când am cu ce), îmi place să fiu alintat de o femeie, nu-mi place să fiu luat de prost, am fetișuri, îmi iubesc familia și prietenii (chiar dacă nu le arăt asta), nu îmi suport soacra (că e aia din trecut, asta din prezent sau aia din viitor, toate vor fi de părere că nu sunt bun pentru fata lor), îmi place să pierd nopți întregi de vară pe terasă cu prietenii, nu îmi place să fiu refuzat (mai bine nu mai cer nimic decât să fiu refuzat), îmi place să mă dau în stambă, am un orgoliu cât Casa Poporului (vorbesc aici și de subsolurile ei, alea care sunt încă pe atât pe cât se vede la suprafață).
Dar
Sunt în stare să recunosc acest lucru și asta, culmea, mă diferențiază de mulți bărbați.
