Cu Mercedes-Benz în tabăra cercetașilor de la Nocrich

La o distanță de trei ani de la prima mea interacțiune cu o tabără dintr-ale celor de la Organizația Națională “Cercetașii României”, Mercedes-Benz România (unul dintre sponsorii organizației) m-a invitat să vizitez timp de câteva zile Centrul Cercetășesc Nocrich din județul Sibiu.

Experiența a fost la fel de plăcută ca data trecută, am văzut fețe noi, dar care emană aceeași căldură și care poartă aceeași energie în gesturi precum cercetașii cu care am interacționat acum trei ani.

Background:

Organizația Națională “Cercetașii României” este cea mai mare mișcare neguvernamentală de copii și tineret din România. A fost înființată în 1913, dar nu a fost activă pe perioada regimului comunist, fiind resuscitată în 1990 și ajungând în 2015 să aibă peste 3000 de membri în 75 de centre locale care sunt răspândite în 32 de județe din toată țara.

Centrul Cercetășesc din Nocrich este la a doua ediție, activează pe perioada a două luni (vara) și adună cercetași din 16 țări, limba de bază fiind engleza. Centrul este ajutat de asociația sașilor transilvăneni, iar printre voluntari se numără foarte mulți din străinătate, asta pentru că este un camp internațional, finanțat de Erasmus+. Desigur, finanțarea se mai face și prin cotizații și sponsorizări.

Ce mi-a plăcut:

Focul tabără – unde am avut ocazia să ascult peripețiile echipelor de cercetași care au avut două zile de drumeție prin satele din împrejurime și care au înoptat în casele unor oameni de prin sate în schimbul ajutorului pe care l-au oferit în gospodării.

Mi s-a părut foarte tare că mai toate echipele au găsit un mod creativ de a-și spune poveștile, unii au făcut cântece, alții au prestat adevărate piese de teatru.

– A fost magnifică experiența unui pui de somn de o oră și ceva într-un hamac pitit undeva la umbră.

– Am fost fascinat de corturile mari cât o garsonieră (cele din stânga):

– Atelierul de olărit la care voluntarii au muncit un an și care îi introduce pe cercetași în arta olăritului. Partea tare e că cei care sunt responsabili cu atelierul aduc și copii din sat care nu au posibilități și îi învață o meserie.

De asemenea, cercetașii colaborează cu o asociație de arhitecți (Monumentul) care recondiționează casele săsești din zonă, făcând elementele decorative de lut. Cercetașii mai colaborează cu un atelier de țigle și cărămizi (care a fost inaugurat recent de prințul Charles) aflat la Apoș.

Gradina de permacultură – unde plantele sunt cultivate cumva în niște țarcuri cu pământ de pădure. Se ține cont în procesul de plantare de mai mulți factori: cât de bine se înțeleg anumite plante în vecinătatea altora, cum bate soarele – pentru că sunt plante care cresc mai bine la umbră. Pe scurt,  au creat un sistem în care plantele coabitează în pace și armonie.

Regulile centrului:

După cele trei zile m-am întors acasă cu aceeași părere pe care mi-am format-o la prima interacțiune cu Cercetașii României: o tabără de acest gen formează frumos orice tânăr, iar poza de mai sus cu regulile centrului mi se pare că explică cel mai bine de ce. Să fii cercetaș înseamnă să respecți oamenii și planeta care ne găzduiește, să gândești, să te bucuri de viață, să experimentezi lucruri noi și să fii responsabil pentru faptele tale. Pe lângă asta, adaugă și componenta interacțiunii umane într-un mediu super-ok și îți rezultă un super antrenament pentru viață.

Felicitări celor care organizează taberele și celor care le susțin prin diferite mijloace!

———————————————————————————————-

Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!