Eu chiar îl înțeleg pe Dan Voiculescu. Zău!
Dan Voiculescu stătea într-o seară în fața șemineului și se uita în sufletul lemnelor care trosneau și cereau îndurare sub îmbrățișarea nemiloasă a focului. Simțea cum sângele lui rece absoarbe căldura și o transformă în gheață. Ăsta era hobby-ul lui preferat. La un moment dat, încăperea întunecată se umple de ringtone-ul default al telefonului său […]
