Treaba e treabă doar in România….

Zic asta pentru că…

Recent, blocul meu a fost reabilitat termic. Au pus băieţii termopane, au lipit “scârţietoare” de pereţii exteriori, au şi vopsit blocu’ cum “îi place” lu’ Dobro. După ce au terminat băieţii cu izolaţia, au venit băieţii cu schimbatul ţevilor de apă pentru calorifere… eu chiar in perioada aceea terminasem de zugrăvit camera, de pus parchet pe jos.. de făcut “giugiuc” umila mea cameră. Vin acasă de la muncă şi ce văd… în tavan MARE gaură la nivelul ţevilor… deh.. nu intra noua ţeavă prin gaura veche… (pe principiu’.. ţeavă noua-gaură noua), o mare mână de muncitor (de la mama lui nene) pe albul meu perete. Multe-multe pietre, care între timp.. sub presiunea “picioruşului” meşterului imi şi zgâriaseră parchetul. Omu’ deja se pregătea sâ scoată parchetul ca să facă gaură si in podea :). Cu greu l-am convins să nu o facă! Pentru asta, vecinul de sub mine tre’ sa dea o bere. Au terminat “Manole & crew” si au dispărut pe la alte apartamente. După ce au dat drumu’ la apă .. evident.. inundaţii. Peretele, alb cu urmă de laba (de muncitor), deja era o cascadă draguţă.. de la etajul 8 pana la mine, la 4… fleaşca. Se opreşte apa, se cheamă “Manole & crew” again. Meşteresc pe sus.. pleacă. De Craciun incepe si curge pe la ţevi… prin gaura lăsata.. iar. Administratoru’ sună iar la “M&c”.. băieţii sunt la şpriţ.. doar e Crăciunul… Cascadă IAR. După Crăciun vin alţii, care “repară” si critică “amatorii” care au executat treaba prima dată. De atunci nu mai am probleme. Gaura e la locu’ ei.. si aşa o sa fie.. pana cănd imi trece lenea.

Dar.. să vă zic cu ce ocazie mi-am reamintit episodul marcant. M-am dus acu’ câteva minute să duc gunoiul.. şi am observat că băieţii cu termopanele… au uitat să pună geamul uşii de la ghenă.. totuşi vecinii de palier.. inchid cu o responsabilitate de învidiat uşa, să nu vină mirosul sau frigul de afara. :)

Probe:
A.
B.