Trebuie să ajungi aici: Mocănița din Maramureș

Fără nici cel mai mic dubiu, plimbarea de cinci ore cu Mocănița de la Vișeul de Sus pe timp de toamnă este una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poți trăi în România.

Culorile toamnei, zgâlțiala specifică trenulețului forestier, sunetul parcă rupt din filme, fumul pe care îl inhalezi și care te murdărește pe față de parcă bagi cărbuni la locomotivă, toate elementele astea te smulg din realitatea zilnică și te țin captiv preț de cinci ore într-o poveste demnă de trăit, povestit și, mai ales, de recomandat mai departe.

La baza articolului de față veți găsi vlogul prestat de acolo, care poartă o încărcătură vizuală mai mare decât vă pot exprima cu ajutorul textului și pozelor. Așa că puteți sări acolo direct sau puteți rămâne alături de text, dacă nu puteți da play acum sau pur și simplu iubiți mai mult caracterele decât succesiunea de imagini care formează un clip.

Traseul?

Are 21 de kilometri dus, 21 de kilometri întors. Durează 5 ore cu tot cu popasuri și staționarea de jumătate de oră în stația finală “Paltin”. Sunt două popasuri la dus, o dată pentru încărcare cu apă și încă o dată pentru încărcare cu lemne și cărbuni. Durează cam 15-20 de minute și în timpul ăsta puteți mânca gogoși/pateuri și bea ciocolată caldă/cafea de la vagonul restaurant. Drumul curge pe malul râului Vaser și veți avea niște peisaje la fereastra vagoanelor de o să faceți poze până vi se va umple memoria telefonului.

Prețurile?

Biletul simplu costă 55 de lei de persoană. Biletul cu vouchere de patiserie, cafea și meniu grill costă 95 de lei. Puteți să vă luați biletul normal și plăti liniștiți cu cash la popasuri sau la restaurantul de la stația finală. Noi am avut vouchere, deci nu știu cât costă separat toate cele. :)

Orarul?

Mocănițele cu abur sunt patru la număr și pleacă din jumătate în jumătate de oră începând cu ora 9 dimineața. Deci 09:00, 09:30, 10:00 și 10:30. După ele intră mocănițele diesel care își fac treaba pe parcursul zilei.

Deci, dacă vreți experiența aia cu fum și sunet specific de locomotivă cu abur, optați pentru cele patru curse de dimineață. Vă recomand să vă rezervați biletele online sau să sunați la ei să vi le rezervați. Noi nu am rezervat nimic, dar am avut super-bulan și prins fix ultimele două bilete de la ultima cursă cu locomotiva cu abur. Nu știu dacă veți avea același noroc, deci rezervați-vă din timp.

Cum se desfășoară toată treaba?

Noi am ajuns la 9 la stația de la Vișeul de Sus și a trebuit să așteptăm o oră și jumătate până la cursa noastră. În stația de la Vișeul de Sus există o cafenea și un muzeu foarte mic dedicat istoriei evreilor din zonă. Cu jumătate de oră înainte vă duceți la linia de unde pleacă mocănița voastră, vă urcați în vagoane unde vreți (pentru că nu există locuri desemnate), vă verifică Nașul biletele, fluieră locomotiva de câteva ori și vă puneți în mișcare.

E simpatic că pe durata călătoriei pe lângă casele oamenilor, toți vă fac cu mâna, parcă spunând că nu au nicio problemă că locomotiva le umple de fum hainele puse la uscat pe sârmă. E o energie frumoasă pe parcursul călătoriei, toți oamenii sunt fericiți datorită peisajelor superbe și e un vibe d-ăla de sărbătoare în vagon. În plus mai aveți și o sobă în care arde frumos focul, plusând oleacă de atmosferă caldă de parcă nu era destulă.

La primul popas se iese la poze, la al doilea la poze și în plus se deschide și ușa vagonului restaurant, care vinde în buza șinei toate cele. Atenție la românii clasici care se bagă în față la coadă, făceți-le observație și trimiteți-i la coada cozii.

Odată ajunși sus puteți mânca la restaurant, face 1000 de poze, vizita un muzeu micuț dedicat rezistenței anticomuniste din zonă, căii ferate forestiere care acum transportă turiști și istoriei zonei Vișeul de Sus pe durata celor două războie mondiale.

Drumul de întoarcere mai taie din popasuri, cred că am oprit o singură dată, dar asta e bine pentru că pe final îți cam dorești să ajungi odată în gară.

Ponturi?

Recomand să stați chiar în primul vagon, astfel veți vedea frumos cârdul de vagoane în spate în curbe și vă veți îmbăia în zgomotul și fumul locomotivei. La întoarcere primul vagon devine ultimul, asta pentru că locomotiva se mută dintr-o parte în alta și veți vedea și mai tare în curbe șirul de vagoane la capătul cărora se află locomotiva.

Dacă vă luați varianta de bilet cu vouchere, vă recomand să le cheltuiți la popasul de dus sau sus la restaurant pentru că la întors nu mai deschid vagonul restaurant.

Pe durata a 90% din traseu nu există semnal la telefon. Așa că nu vă bazați pe postări în timp real sau mailuri de muncă. 4,5 ore sunteți izolați de restul lumii așa că acționați în consecință înainte de pierderea semnalului. :)

Ne-au lăsat cu Săshica fără nicio problemă. Ba chiar am glumit cu băiatul care ne-a verificat biletele că “merge cu Nașul”. La fel de ok au fost și cu ridicatul dronei pentru poze. :)

Concluzie?

Dacă ajungeți prin Maramureș, nu ratați mocănița. Dedicați-vă o zi întreagă experienței pentru că e destul de obositoare gălăgia, zgâlțâiala și inhalarea fumului pe durata celor 5 ore. Cred că toamna este cel mai frumos anotimp de mers cu dânsa, grație exploziei de culori, dar aș încerca mai mult ca sigur experiența respectivă și pe timp de iarnă. Cred că e ruptă direct din povești imaginea cu mocănița înaintând prin nămeți și aburind peisajul alb.

Vlogul ăla pe care îl lăudam?

Acum că am ajuns și la el, consumați-l cu sunet și nu vă sfiiți să-l dați mai departe în feed-ul vostru sau prin mesaje private. :)

Abonează-te la vlog-ul meu aici. Rămâi conectat cu ce mai scriu: Dă-mi un Like aici!