Uitându-mă pe geam cum ninge mi-a venit în minte fază tare la care nu am asistat dar mi-aş fi dorit.
Acum câţiva ani, pe durata verii o cunoştinţă îşi scotea soţia şi soacra aproape zilnic la terasă, la mici şi bere. Socrul nu zicea nimic, dimpotrivă chiar era fericit că scapă de nevastă de pe cap. Toate bune şi frumoase până când a venit iarna, oho şi încă ce iarnă. 
Coincidenţa teribilă a făcut ca în perioada aia respectiva cunoştinţă să nu mai facă gologanii aşa de uşor. A intrat într-o criză financiară chiar în perioada în care trebuia să se înţolească cu tot ce îi trebuia ca să iasă din iarnă.. în special bocanci.
Nu a reuşit să se descurce şi ajunsese să se deplaseze prin nămeţi într-o pereche timidă de pantofi. Într-una din vizitele săptămânale la părinţii soţiei a fost observat de “tata-socru”. Ei bine… în ziua aia, în casa aia cunoştinţa mea a încasat o replică atât de tăioasă încât o bântuie şi astăzi. Bătrânul şi-a mângâiat mustaţa stufoasă şi i-a zis:
“Tinere….. TOATĂ VARA MITITEI/ IARNA PULA BOCĂNCEI!”
Mare om…. mare vorbă!
6 comentarii Adaugă comentariu
=)))) Mare om, mare caracter! Asta e varianta reala la “Greierele si furnica”. :)))
:)) Chiar că! Varianta modernă cu mici şi bere :))
oameni invidiosi. pun pariu ca pantofii aia sunt mai misto decat bocancii. de fapt, fac pariu ca nici nu-i trebe bocanci, e doar spiritu consumerist care-l mana in lupta
Haha! Sunt convins că în Sectorul 5 după o ninsoare babană merg pantofii ăia de minune! :))
Chiar nu pot sa stau iarna fara bocanci.Chiar nu ar trebui sa mai strambam din nas cand un batran spune o vorba de duh.:D
Sunt de acord cu tine!