History ne-a provocat, iar eu și cu Andrei Cismaru am acceptat. Ne-am îmbrăcat în vikingi, am mai adus în ecuație alți trei flăcăi de seamă (Ivo Bobal, Andrei Bicky și Lucian Marin) pe care i-am echipat corespunzător (tot în vikingi), am luat Bucureștiul la pas și am petrecut o noapte de pomină. Marea absență a clanului a fost tocmai Cosmin Tudoran, care a fost prins în munți, în timpul unei expediții de cucerire a Vestului.
Și-acum, dacă tot am încheiat introducerea și link-exchange-ul între participanți, să vă povestesc cum e viața în haine de viking:
Toată lumea se bagă în seamă și vrea o poză cu tine (colorata mâine-i gata! poză cu maimuța! două la zece mii!), copiii se uită la tine de parcă ai ieșit din televizor și urmează să salvezi lumea, protestatarii de la Universitate te-ar vrea de partea lor, iar chelnerii barurilor nu se simt tocmai confortabil când văd săbiile pe masă. Apropo, sabia, scutul și cămașa de zale te fac mai greu cu vreo 15 kilograme.
Cele mai haioase momente sunt atunci când renunți la principiile de viking și te hotărăști să mergi cu taxiul sau cu transportul în comun, în detrimentul mersului pe jos, și pentru o secundă se face liniște în jurul tău. Taximetristul cântărește din ochi sabia, să își dea seama dacă e dintr-aia reală de care a văzut când “se făceau shaorma” băieții prin Rahova. Pasagerii autobuzului/troleibuzului își țin respirația crezând că sunt la camera ascunsă ori la o intervenție mai brutală decât cea pe bază de Jandarmerie a controlorilor RATB.
În ambele cazuri, atmosfera se relaxează în momentul în care zâmbești și faci o glumă, cerându-le să-ți facă o poză. De exemplu, noi i-am cerut unui flăcău care se ducea la o întâlnire înarmat un trandafir roșu. Moment în care alte telefoane cu cameră foto au răsărit timid printre scaune.
A fost fun. Mi-ar plăcea o acțiune d-asta o dată la două luni, în formația asta. Mai facem.
Bonus: o poză pe principiul “Bă, noi la ce aparat zâmbim?”
Bonus 2: Viking la ping-pong
3 comentarii Adaugă comentariu