Trăiesc o adevărată dramă. Nicio firmă cu care interacționez pe sistemul vânzare-cumpărare nu îmi oferă motive să fac o plângere, să o trag în rușini pe blog, să mă urc pe statuie la Universitate și să urlu cât pot de tare într-o portavoce luată cu împrumut: “Este inadmisibil, domnule!”.
.
Când intru în orice magazin, dau cu “săru-mâna” în vânzătoare, uneori mai fac și-o glumă, cer ce am de cerut, primesc ce am de primit și părăsesc locația.
.
Când comand pizza sau orice altceva, la birou sau acasă, băiatul cu pizza mă salută politicos, eu îl salut la fel de politicos, ba chiar plusez cu 10-20% bacșiș.
.
Când vreau să iau un taxi, întreb înainte dacă e liber și dacă nu sunt întrebat “până unde?” (caz în care îi urez o zi/noapte frumoasă și îmi vad de drum), mă urc în mașină, râd-glumesc cu taximetristul, îl trag de limbă și mai aud una-alta, la final ne salutăm, îi las un bacșiș decent și cobor în relații amiabile din mașină.
.
Când mai vine vreun curier cu pișcoturi de la agenții sau cu vreo comandă online, îl întâmpin cu o glumă clasică de tipul “ce avem noi aici?!”, râd, destind atmosfera, nu interacționez cu vreun robot, ci cu un om care bate sute de kilometri zilnic ca să ducă tot felul de chestii la tot felul de oameni. Nu vreau să fiu încă o față acră care trebuie să dea o semnătură de primire pe o foaie plouată.
.
Dacă vă vine să credeți, am o relație bună chiar și cu cele mai dificile cucoane cu putință: funcționarele de la poștă, care chiar dacă se mișcă mai greu decât expansiunea kilometrilor de autostradă românească, am învățat să nu vin la orele de vârf, când e tot poporul la coadă. Cu alte cuvinte, m-am adaptat.
.
Și, totuși, ce mă fac? Vreau să fiu și eu atât de nemulțumit de o situație încât să trag #peblog în toți și-n toate cu zeci de caractere acide. Să merg cu CFR-ul? Să mă duc la vot? Să merg la vreun festival al berii în Piața Constituției?
4 comentarii Adaugă comentariu
Ia-o de nevastă pe Maldi.
Nu are cum. E acontată deja.
Mizez tot pe mersul cu Cfr